Ce-am facut/vazut la Iaşi


    Un oraş foarte mişto am regăsit după 10 ani. M-am tot plimbat în sus şi în jos pe Copou, n-am apucat să colind ca lumea Iaşiul, dar tot am apucat să văd cîte ceva.
    – prima dimineaţă la o terasă de vizavi de Centrul Cultural Francez, numită La balena (sau aşa ceva), aşteptînd să înceapă discuţiile. Doi liceeni daţi afară de la engleză pentru că n-aveau dicţionare. Calculau banii de suc pentru tipele bune de scos în oraş. O limbă superinventivă cu accent de Iaşi si multe englezisme. Am rămas ţintuit de masă. am băut două cafele mari şi i-am ascultat. Trebuia să înregistrez.
    – am stat la un hotel pentru studenţi ceva mai înstăriţi, cred. Condiţii perfecte. Multe fete şi băieţi cu maşini scumpe şi bronz proaspăt de solar
    – Discuţiile la Centrul Francez  – foarte interesantă cea despre căderea tirajelor, pentru că s-a discutat onest.  Daniela Zeca Buzura s-a plîns prima de calitatea personalului de la postul pe care îl conduce. N-a mai trebuit să-i amintesc eu de calitatea jurnalelor sau de emfaza prostească a textelor de ştiri:) Am vorbit despre „jurnalismul de cultură” şi pretenţia stupidă de a respecta alte reguli decît cele ale jurnalismului clasic atunci cînd vine vorba de „subiectul artistic”.
    – L-am revăzut pe Florin Lăzărescu, superbăiat, mereu cu superpoveşti în buzunar. ii va aparea o carte de povestiri înainte de tîrg. Am şi citit, la invitaţia lui şi a lui Nichita Danilov, în Parcul Copou. Am vorbit cu trei doamne foarte drăguţe. Am mai remarcat şi un tip de vîrsta mea care citise Fuck the cool cu atenţie şi mi-a pus întrebări foarte deştepte. A fost puţină lume, dar m-am simţit excelent. Le mulţumesc că au venit!
    – L-am cunoscut în carne şi oase pe Luca Piţu, unul dintre primii scriitori pe care i-am recenzat cu drag la începutul vieţii mele de critic. Omul e cu adevărat spectaculos. Ştie tot, ţi-e drag să-l asculţi. Şi am mai aflat că e căsătorit cu profa mea de romana din şcoala 10, doamna Bobocea (cred ca îiziceam „tovarăşa” în clasa a 5-a) – atunci am invatat că lecţiile de română chiar erau o treabă foarte serioasă, aproape la fel de serioasa ca lectia de mate. Puiul sau mai ştiu eu ce texte cretine din manualele de atunci nu meritau energia unei profe aşa de mişto:)
    – Pe Silviu Lupescu toată lumea îl întreabă de criza economica şi cum merge Poliromul. Aşa că l-am întrebat şi eu:))  Piţu ne-a mai citit (mie, Dorei şi lui Cristi teodorescu) din delaţiunile unuia care atrăgea Securităţii atenţia că se aflau cărţi pornografice în biblioteca sa. S-a lăsat şi cu percheziţii.
    – discutie despre bloguri culturale la Centrul Francez. Concluzia mea: e foarte important ca oamenii care citesc mult, scriu bine sa treaca prin filtrul lor subiecte la zi. scriitorii, artistii trebuie sa scrie despre realitatea imediata. Asta inseamna blog cultural, nu o insiruire de emfaze
    – presa din Iasi e foarte buna. Evenimentul de iasi deschidea cu Isarescu. Ziarul de Iasi avea povesti foarte tari pe „social”.
    – am lucrat cu patru studente plus coordonatorul lor de la Facultatea de Jurnalism pentru citeva pagini speciale ale Suplimetului de cultura. eu mi-am dat cu parerea ici-colo, ei au facut toata treaba. Si au facut-o foarte bine.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here