Ce-ati zice de un fan club-Cartarescu?


    În anii ’80, abia aşteptam să apară o carte de Mircea Cărtărescu pentru a-mi face dubla datorie de cronicar literar şi admirator înfocat. Cărtărescu mi-a plăcut de la primul vers citit şi-mi place şi azi, când îi parcurg săptămânal articolele de ziar. Cu un astfel de scriitor e uşor să te declari adept al „criticii de identificare”! Am scris despre tot ce-a publicat până în 1990. În ultimii nouăsprezece ani n-am recenzat decât jucăria plină de farmec numită De ce iubim femeile. E oarecum ironic, pentru că autori precum Cărtărescu trebuie încurajaţi mai ales acum, când au pornit-o pe drumul gloriei. Adică pe drumul singurătăţii. Simt această absenţă de la datorie ca pe un abandon vinovat. E o eroare să-l lăsăm pe cel mai important scriitor român în viaţă pradă sictirului superior al condeierilor care se extaziază la cel mai plicticos făcător de fraze ce-şi expune furunculii, dar se prefac a nu vedea proiectul copleşitor al operei lui Mircea Cărtărescu.

    Mircea Mihaies, Romania literara, articol integral!
    Nota bene!
    AVEM TREABA!
    AVEM TREABA!
    AVEM TREABA!
    AVEM TREABA!
    AVEM TREABA!
    AVEM TREABA!
    AVEM TREABA!
    AVEM TREABA!
    AVEM TREABA!

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here