Chiar: de ce nu am avut un Havel?
În clipa de faţă, o astfel de întrebare nu-şi are rostul. Cine mai ştie, în România talk-show-urilor lui Gâdea, Ciutacu, Răzvan Dumitrescu sau Mircea Badea cine-a fost Václav Havel? Cine, din generaţia celor născuţi cu sticla de Coca-Cola la gât, cu punga de cartofi prăjiţi în frigider şi cu computerul pe toate gardurile, mai tresare la gândul că au existat oameni al căror curaj a dărâmat zidurile dictaturii? Pe cine mai impresionează că zbirii comunişti au ţinut în lanţuri sute de milioane de oameni, când cântecele de sirenă ale neo-comuniştilor sună din nou atât de atrăgător? Egalitarismul fraudulos propus de comunism e îmbrăţişat de toţi neisprăviţii planetei. Misticismul ideologic ia, sub privirile noastre neputincioase, formele agresive ale resentimentului şi urii gâlgâind în valuri.
Mircea Mihaies, Romania literara, integral aici!
AVEM TREABA!
AVEM TREABA!
AVEM TREABA!
AVEM TREABA!
AVEM TREABA!
