Cei doi Dinu Patriciu
Am citit ceva mai devreme un interviu cu Dinu Patriciu apărut în EVZ. Politică, afaceri, mass media etc.
În Dinu Patriciu vorbesc cel puţin două persoane. Una care-l urăşte pe Băsescu, obsedată. Şi care din acest motiv l-ar găsi şi pe dracul mai bun ca preşedinte al României. Obsesia anti-Băsescu îl macină în atît de mare măsură încît, după părerea mea, îi alterează puterea de observaţie şi analiza. Pentru cineva cu orgoliul lui Patriciu această ură e pînă la un punct de înţeles. Cînd eşti convins că ai fost băgat la puşcărie din ordinul lui Băsescu e aproape cu neputinţă să-ţi mai faci ochi de cumătru cu el. Totuşi un om superior se străduieşte să se desprindă de ranchiuni şi de micimile cotidiene. Cea de-a doua persoană care vorbeşte în el e omul de afaceri inteligent, de un liberalism bine articulat, dar mai degrabă tradiţionalist, căruia i-au rămas destule în minte din cartea despre liberalism pe care a plagiat-o cu ani în urmă. Opiniile lui despre mersul afacerilor în ţară şi în lume, despre SUA şi Europa mi se par citabile, chiar dacă poţi să ai cu totul altă părere decît el. În sfîrşit, ar mai fi şi acel Dinu Patriciu al lucrurilor despre care evită să vorbească, deşi ar putea-o face – acţiunile sale de mecenat, pe care le-a început cu mulţi ani înainte de a fi ajuns unul dintre cei mai bogaţi oameni din România.
