Cele trei intalniri cu presedintele Carter
In scurta mea sedere la Atlanta am avut ocazia sa stau de vorba de trei ori cu presedintele Jimmy Carter.
De doua ori a vorbit el si eu am ascultat, o data am vorbit eu si el a tacut. Dar cum banuiesc ca va intereseaza mai mult ceea ce a spus el, aveti mai jos cateva filmulete in care il puteti auzi cu urechile voastre. Intr-unul vorbeste despre cum s-a pacalit cu Robert Mugabe, dictatorul din Zimbabwe, crezand ca are de-a face cu un om sincer si bun. Istoria a dovedit ca naivitatea lui Carter a fost una de proportii.
Cand am facut o poza de grup, impreuna cu ceilalti bursieri ai Centrului Carter si cu domnul si doamna Carter, am gasit prilejul ca intr-o jumatate de minut, cat i-a luat Secret Service-ului sa reactioneze, sa ma duc la presedinte, sa dau mana cu el si sa ii spun, privindu-l in ochi: „Sunt un ziarist din Romania. Poate va este familiara tara. In urma cu 30 de ani va intalneati cu dictatorul ei, Nicolae Ceausescu, luati masa impreuna si va purtati ca doi prieteni. Am gasit in arhive cateva poze cu dumneavoastra, cu doamna Carter si cu familia Ceausescu. Ati dat si un dineu in cinstea lor. Pot sa vi le arat, daca nu mai tineti minte. Dar mi-ar face mai mare placere daca mi-ati raspunde la cateva intrebari despre Nicolae Ceausescu si relatiile Romaniei cu SUA din acea perioada”.
Intre timp, un domn din Secret Service isi daduse seama ca cineva il retine pe presedinte, dar acesta i-a facut semn ca nu e vorba de un terorist. M-a privit in ochi, cat timp eu ii spuneam micul meu discurs pentru care ma pregatisem cateva zile. O privire senina precum inocenta inchizitorilor care erau convinsi ca faceau un lucru bun atucni cand ardeau savanti pe rug. A incercat un zambet , dar colturile ochilor ii erau incremenite. Sinceritatea are limitele ei de imitabilitate. Politicos, mi-a spus doar ca daca am intrebari sa le transmit biroului sau de presa. Asa cum am invatat, am insistat ca nu dureaza mai mult de doua minute. Mi-a indicat numele persoanei careia sa-i adresez intrebarile si a tulit-o cu o vioiciune stranie pentru cineva care pe 1 octombrie implineste 85 de ani.
Despre ce anume este Centrul Carter, puteti citi aici. Sau il puteti asculta pe presedinte despre cum a decis sa faca aceasta fundatie.
P.S.1 Un ziarist american, destul de faimos, mi-a spus la ureche: „Lumea il apreciaza pe Carter mai mult pentru ce a facut dupa ce NU a mai fost presedinte. NU pentru ce a facut ca si presedinte”.
P.S.2 Daca sunt de acord cu ce a zis distinsul jurnalist de la PS1, trebuie insa sa va spun ca Centrul Carter inseamna mama fundatiilor de binefacere. Si este unul dintre putinele institutii despre care se poate afirma raspicat: „a salvat vieti”. Iar programul prin care asigura burse ziaristilor care scriu subiecte despre sanatatea mintala este unic. Iar dupa cum veti vedea dupa intoarcerea mea in tara, sanatatea mintala nu inseamna articole plictisitoare despre fecioare depresive si barbati schizofrenici….
