Cine să fie în turul doi ?

noiembrie 16, 2009 0

Pornesc de la premisa că Traian Băsescu ajunge oricum acolo, deci discuţia se referă doar la principalii contracandidaţi.
Am auzit săptămîni în şir teoria că preşedintele şi l-ar dori pe Mircea Geoană în turul doi ca să-l poată bate măr pe liderul PSD. Că s-au făcut chiar eforturi de creştere a lui Geoană în sondaje şi în percepţia publică, astfel încît Băsescu să se poată confrunta cu el şi să-l zdrobească fără drept de apel. După întîlnirea televizată de ieri Băsescu-Antonescu, teoria e repusă pe tapet şi din perspectiva prestaţiei lui Crin: dat fiind că liderul PNL a fost un adversar redutabil pentru preşedinte, cu atît mai mult şi l-ar dori Băsescu pe Geoană în turul doi, pentru că şeful PSD nu are verbul, spontaneitatea şi disponibilitatea pentru scrimă ale lui Antonescu şi deci va fi mult mai uşor de redus la tăcere.
Poate că au dreptate. Dar poate că Geoană nu va fi atît de uşor de bătut în turul doi. Văd două potenţiale probleme:
1. Odată trecut cu bine de 22 noiembrie, Mircea Geoană va fi o miză enormă pentru adevăraţii sforari ai partidului său. Perspectiva ca Băsescu să iasă preşedinte, să facă o guvernare de dreapta din ce în ce mai probabilă şi să-i condamne la trei ani de opoziţie pe social-democraţi este de-a dreptul înspăimîntătoare pentru ei. Cu Geoană în turul doi, mă aştept ca Hrebenciuc şi Vanghelie să treacă de la pungi cu zahăr şi făină la mii de euro băgaţi în plic. Lupta va fi pe viaţă şi pe moarte. Nu persoana sau personalitatea lui Geoană interesează aici, ci fantastica maşină de vot a PSD care, chiar dacă la mustaţă, o poate înfrînge pe cea a democrat-liberalilor.
2. Băsescu are a se teme de verbul şi fandările lui Crin cînd vine vorba de confruntările televizate şi de electoratul urban, un pic mai analitic. Numai că acesta nu iese în număr mare la vot. În schimb, în mediul rural sau în oraşele mici mobilizarea e semnificativă. Şi invers proporţională cu privitul la televiziunile de ştiri. E greu de cuantificat rezultatul atunci cînd lupta se duce în teren, prin armatele de activişti: performanţa concurenţilor e strigată de mulţimile de susţinători, ajutate de artificii, baloane colorate şi stimulente materiale, dar nu e dovedită de concurenţii înşişi prin luptă dreaptă, corp la corp. Ca atare, n-aş vedea multe motive de fericire în tabăra prezidenţială.
Sigur că şi o intrare a lui Antonescu în turul doi prezintă riscuri, dar parcă ceva mai mici. Angrenajul electoral al PNL e departe de cel al PD-L, aşa că o mobilizare eficientă a portocaliilor are şanse mai mari de reuşită. Mult mai mari ca în cazul luptei cu PSD, în orice caz. Pe urmă, confruntarea de ieri de la Cluj nu trebuie judecată ca matrice: la o discuţie aplicată şi ceva mai profundă despre diplomaţie, UE, chestiuni sociale sau de politică externă, Băsescu se poate dovedi mai bine pregătit sau măcar mai eficient în utilizarea artificiilor de discurs pe aceste teme. În fine, cîteva runde de înfruntări electorale între Băsescu şi Antonescu, faptul că devin principali parteneri de dialog, pot pregăti într-un fel terenul pentru din ce în ce mai probabila guvernare de dreapta de după 6 decembrie.
Dar, ca să nu privim lucrurile din perspectivă exclusiv băsesciană, o intrare a lui Crin în turul doi ar putea mobiliza o parte din electoratul de dreapta la vot. Şi, poate şi mai important, îi va semnala acestuia că are de ales între doi candidaţi cu orientări – cel puţin declarativ – relativ asemănătoare, ceea ce poate da ceva intensitate şi substanţă unor dialoguri prea puţin axate pe programe şi prea mult pe populism ieftin.

Avatar
VoxPublica
VoxPublica
Lasă un răspuns

Your email address will not be published.