Crine, mizează, băi, pe femei!
Buun. După ce am văzut ce se întâmplă la Cotroceni (aici, aici și aici) și în familia Geoană (acilea), să vedem cum trăiește Partidul Național Liberal aceste vremuri grele de criză, gripă porcină și campanie electorală. Ceea ce veți citi mai jos e stenograma unei întâlniri secrete între Crin Popescu Tăriceanu și Călin Antonescu. Sau invers, mă rog:
– Salut, Căline! Mersi că ai venit.
– Salut, Crine! N-ai pentru ce. Băi, da’ arăți foarte bine! N-ai zice că ești în plină campanie, felicitări!
– Mersi. Și tu arăți foarte bine. Se vede c-ai scăpat de marinar…
– Este că arăt mult mai bine ca Boc? Auzi, mă? De mult voiam să te-ntreb: tu ai fost manechin, când erai tânăr?
– Nu. Tu ai fost.
– Eee. Da. Ce vremuri! Chiar, știi că mi-am dat seama de-o chestie? De-aia nu m-a suportat pe mine, marinarul, mă, că arătam bine. Nu eram chior, n-aveam chelie și mai știu să merg și pe motocicletă. O să ai și tu o problemă cu asta. Ai motocicletă?
– N-am.
– Atunci n-o să fie chiar așa nasol. Tu ești doar frumos, eu mai eram și motociclist.
– Lasă motocicletele, zi-mi cum să abordez monstrul, cum să-l zdrobesc în campania asta. Spune și tu… cum?
– Păi, ia să vedem ce atu-uri ai. Frumos ești … ia ridică-te în picioare și învârte-te un pic… așa… acuma ridică pantalonu’, să văd șosetele. Da. Deci frumos ești, de îmbrăcat, te îmbraci OK, maniere ai, e clar, tre’ să mizezi pe femei. Tre’ să le fixezi cu ochii-ăia mișto și să le împlântezi drept în inimă niște promisiuni de nerefuzat.
– Ce promisiuni?
– Păi, c-o să fie bine, că scoți țara din criză, pensii, salarii, bonuri de masă, the land of choice, d-astea, ce promit și ăilalți.
– Aha.
– Poate n-ar fi rău să și plângi un pic. Femeile sunt sensibile la asta. Poți să plângi?
– Nu știu dacă pot, n-am încercat niciodată și, oricum, asta o s-o facă el.
– Mda… Ai dreptate, o s-o facă el. Atunci fă ceva care să le impresioneze… care să le contrarieze, fă un gest mai pe gustul lor.
– Ce? Spune și tu, ce dracu-aș putea să fac?
– Nu știu… Dă-ți demisia, de exemplu. Dă-ți demisia, ia-ți-o înapoi, după care dă-ți-o iar.
– De unde?
– Nu știu. Din partid, din comitetul de bloc, dă-ți demisia de undeva.
– Nu sunt în comitetul de bloc și din partid parcă nu mi-aș da-o.
– Bagă-te președinte de bloc și, după aia, dă-ți demisia.
– OK. Altceva, ce pot să mai fac?
– Vorbește frumos și manierat la confruntările televizate, da’ ai grijă să nu fie și prea expresiv. Să le ia somnul după 5 minute și să moțăie cu vocea ta caldă, pe fundal. Femeile adoră să doarmă la televizor. Dacă le și masează cineva la tălpițe, în timp ce fac nani la televizor, le-ai nenorocit, ale tale sunt.
– Păi, eu pot să le adorm, că nu mi-e greu, da’ cine-o să le maseze la tălpițe?
– Ăă… nu știu. P-alea măritate sau cu iubit, o să le maseze bărbații lor, se descurcă ele să-i convingă. Nu știu ce facem cu alea singure.
– Păi, da, spune și tu… cu alea ce facem?
– Angajezi unii să le maseze la tălpițe. Cască.
– Cum dracu’ să angajez, ai înnebunit?
– Uite-așa bine. Vrei să fii președinte?
– Da.
– Atunci angajezi un comando de băieți drăguți, îi trimiți prin baruri, la agățat, și se ocupă să le maseze tălpițele. După aia, văd ei cum se descurcă. Unii se despart, alții poate chiar au găsit ceva mișto și-o să rămână cu fata… Vedem noi.
– Prin baruri zici să se ducă? Crezi tu că acolo e targetul?
– Unde vrei să se ducă, băi, Crine? La biblioteci? Cască din nou. Alea din biblioteci sunt deja convinse, te votează neadormite și nemasate la tălpițe. Pe indecise sau p-alea din tabăra adversă trebuie să le lucrăm. Deci, baruri, supermarketuri, piețe, tramvaie, autobuze, trenuri. Acolo trimitem mercenarii.
– Păi și, dacă indecisele și portocaliile au deja soți și iubiți portocalii, ce ne facem?
– Nu facem nimic, tu crezi că ăia o să știe că tactica ta e să fii moale și plictisitor la TV ca să le cucerești gagicile? Ei o să maseze ca proștii, ca să scape de mâțâieli și de rugăminți, iar tu te alegi cu voturi. E simplu. Cască a treia oară.
– Da. Pare coerent ce zici. Auzi, da’ spune și tu… dacă ajung să mă confrunt în direct cu marinarul ce fac?
– Păi, hai să ne gândim… Cască iar. Aoleo, ce somn m-a luat. Îmi pică ochii-n gură, nu știu ce dracu’ am. Nici nu prea am dormit azi noapte, e drept. Deci dacă ajungi cu marinarul… Cască. Auzi, băi, Crine, te superi dacă mă gândesc acasă și ne mai vedem o dată mâine? Mă gândesc pân-atunci la o strategie, gândește-te și tu și vorbim. Mi se împleticește limba de somn, nu mai pot deloc să mă concentrez.
– Bine. Somn ușor atunci.
– Mersi. Cască. Hai te-am pupat. Vorbim mâine. Mă duc s-o pun pe nevastă-mea să mă maseze la tălpițe și mă bag la somnic.
– Hai, te-am pupat și eu, fugi. Să te gândești și ce fac dacă ajung cu Geoană, da? Cască…
Cu mâna pe inimă, vă jur că, în timp ce scriam acest text, m-a apucat și pe mine (rău!) căscatul.
Publicat pe simonatache.ro și VoxPublica.
