Culmea BREXIT: de la ”vămuirea” imigranților la ”importul” lor masiv din India, ca monedă de schimb
Ceea ce nu te ucide, te face mai puternic. Și în cazul Brexit-ului, nu e nimic mai bun decât o doză de homeopatie politică pentru revitalizarea unui proiect politic și economic care și-a pierdut mult din avânt în 2021.
Dacă motivul final al rezultatului unui referendum naționalist și izolaționist a fost teama de imigrație — Downing Street a înăsprit restricțiile legale de intrare în țară de îndată ce a părăsit UE – imigrația poate fi principala momeală pentru a face din nou Regatul Unit un partener atractiv.
„Am înlocuit libertatea de circulație [a cetățenilor UE] cu un nou sistem de imigrare bazat pe puncte (…). Din Singapore până în Elveția, negociem acorduri de liber schimb ambițioase pentru a stimula locurile de muncă și investițiile aici acasă”, a anunțat premierul Boris Johnson, în discursul său de Anul Nou, citat de El Pais.
La 12 luni de la intrarea în vigoare a acordului comercial semnat de Londra și Bruxelles – care s-a soldat până acum cu bariere birocratice în comerț, prețuri mai mari la import și export sau o situație explozivă politic în Irlanda de Nord – premierul conservator promite că 2022 va fi anul în care ”să începem să construim pe progresele și realizările care au stat la baza Brexit.”
Pe ce nu conta nimeni era că argumentul care a alimentat divorțul Marii Britanii de UE (controlul emigrație, prin impunerea de vize la intrarea în UK) va ajunge să fie moneda de schimb pentru atragerea de noi imigranți!
Avantajele migratorii au devenit momeala întinsă de politicienii britanici străinilor pentru realizarea de noi acorduri comerciale cu țări din întreaga lume, iar strategia deschide calea unei posibile confruntări între miniștri în cadrul guvernului Johnson.
Ministrul Afacerilor Externe, Liz Truss, față în față cu ministrul de Interne, Priti Patel. Amândoi sunt la fel de convinși în apărarea Brexit-ului, dar primul, politcian popular în Partidul Conservator, este în favoarea unei linii pragmatice de relaxare a politicii migratorii, în timp ce Patel rămâne un adept al rigidității ideologice. Confruntarea, în orice caz, este rezultatul privirii imigrației ca pe o armă comercială sau ca pe o amenințare la adresa securității.
Primul acord comercial major al erei Brexit a fost încheiat cu Australia. O parte fundamentală a pactului au fost „angajamentele de a facilita o intrare temporară, care contribuie la redresarea economică, lărgește posibilitățile de călătorie de afaceri și încurajează cetățenii să călătorească și să lucreze în teritoriile respective, pe bază de reciprocitate”, așa cum se sărbătorește în informațiile sale oficiale de către guvernul australian.
În practică însă, companiile multinaționale nu vor mai trebui să facă dovada că postul vacant nu poate fi ocupat de un cetățean străin, pentru a obține o viză de muncă. Tinerii (și nu atât de tineri: oferta se adresează tuturor celor sub 35 de ani) vor avea voie să călătorească pentru muncă sau studii pe o perioadă de maximum trei ani fără a fi nevoie de viză și cu posibilitatea ca extensia rămâne relativ ușor de realizat. Studenții din UE au nevoie acum de o viză pentru a putea locui în Regatul Unit mai mult de șase luni.
Drumul deschis de acordul comercial cu Australia oferă avantaje pentru Marea Britanie de a încheia tranzacții cu potențial mai mare. De exemplu, cu India, care este pe cale de a deveni a treia economie din lume până în 2050 și este o piață foarte atractivă pentru companiile britanice. Regulile sale comerciale sunt însă foarte protecționiste.
Guvernul indian a pus mereu pe masă cererea pentru o politică de migrație mai relaxată pentru fosta colonie. Legile din ultima perioadă a anilor ’60, alimentate de valul xenofob și rasist pe care l-a trăit Marea Britanie, au restrâns ușurința de intrare în Regatul Unit a cetățenilor din Commonwealth.
Ministrul britanic pentru comerț internațional, Anne-Marie Trevelyan, se va deplasa la New Delhi în luna ianuarie pentru a începe negocierea unui acord de liber schimb.
Ea depinde direct lui Truss, care deținea deja acea funcție și a obținut, odată cu deschiderea discuțiilor în întreaga lume pentru semnarea sau consolidarea pactelor comerciale, o mare popularitate în rândul conservatorilor eurosceptici.
Cei doi miniștri, potrivit ziarului The Times, sunt de acord să ofere Indiei avantaje atractive în materie de imigrație, pe linia celor prezentate în acordul cu Australia, pentru a atrage gigantul asiatic spre Regatul Unit.
Este chiar o strategie susținută de motive geopolitice: Londra vede în această alianță o modalitate de a contracara greutatea și influența dobândite de China în ultimii ani.
Johnson și-a arătat deja toată simpatia în calitate de gazdă, la ultimul Summit de la Glasgow privind schimbările climatice, când l-a primit pe premierul indian, Narendra Modi, în ciuda faptului că Guvernul din New Delhi a fost unul dintre cei mai reticente în a promova progresul în COP26.
În luna mai, Londra a ajuns la un prim acord comercial și de investiții directe cu gigantul asiatic de peste un miliard de euro, care a asigurat, potrivit Downing Street, aproximativ 6.500 de noi locuri de muncă.
Problema cea mare a acestor acorduri cu Australia sau India, state cu potențial economic menit să compenseze pierderea avantajului imens al accesului liber pe piața Europei unite, constă în distanța foarte mare între Marea Britanie și viitorii săi parteneri asiatici.
Puține companii și puțini cetățeni se vor aventura să investească resurse la zeci de ore de zbor, când marile piețe ale din UE sunt la doar o oră distanță – o diferență foarte mare privind costurile de transport, care scade masiv competitivitatea produselor și serviciilor britanice.
De altfel, liderii marilor companii și sindicate prevăd un viitor sumbru pentru finanțele Marii Britanii, din cauza Brexit.
Multe firme s-au mutat deja pe continent, iar marea problemă este absența masivă a forței de muncă în Regatul Unit urmare a plecării multor cetățeni europeni care au înțeles că s-a terminat epoca de aur a fostei mari puteri coloniale.
