Cum să-ţi iubeşti frumos candidatul. Pentru personajul colectiv „Pătrăşconiu”
L-am şi avertizat pe Cristi că o să scriu despre el. Dar de fapt scriu pentru o întreagă clasă de comentatori care îl iubesc necondiţionat pe Băsescu. Pătrăşconiu e doar prototipul pe care l-am ales pentru această polemică – e doar un nume generic pentru un personaj colectiv.
Pătrăşconiu „realul” e un tip foarte simpatic care execută perfect sărituri în piscină şi cu care ai ce vorbi la o ţigară. Dar pe mine mă interesează Pătrăşconiu publicul.
Am făcut deja o confesiune simplă. Sînt unul dintre dezamăgiţii de Băsescu şi nu pentru că am votat ca tolomacul cu el pentru că „le zicea bine” acum 5 ani, ci pentru că nu suportam Năstase şi aveam nevoie de discurs critic în spaţiul public. Despre asta am scris într-un răspuns către Fumurescu, cel care spune că totuşi va vota în scîrbă cu actualul preşedinte.
Sfaturile mele către iubitorii lui Băsescu ar fi următoarele:
- nu faceţi greşeala să vă luaţi drept reper istericii antibăsescu pentru că veţi deveni nişte bieţi activişti voi înşivă. Nu se poate să nu priveşti critic în masă candidaţi precum Băsescu, Geoană şi Antonescu, toţi sînt de fapt complici, nu competitori, toţi au guvernat în ultimii 5 ani
- lamentările legate de manipulările la televiziune aveau sens acum 5 ani. Acum Băsescu e la putere. E criticat interesat, alteori nu. Dar atunci cînd îl iubiţi extrem, orice critică, şi aia justificată, devine un semn că te-ai dat cu mogulii. Şi orice apreciere înseamnă că visezi o funcţie de la gruparea Băsescu
- TRU sau Preda nu sînt deloc o garanţie pentru calitatea comunicării PDL. Sînt destule alte feţe (Sulfina, Hoară) care repetă ca nişte roboţi ce li se spune de la partid dimprenuă cu roboţii PSD şi PNL. PDL este în continuare un partid prea ordonat pentru gustul meu.
- Cetăţeanul modern consumator de media, fie el în Alaska sau în Mongolia, învaţă, dacă îl ţine IQ-ul să filtreze manipulări. Exact aşa cum în supermarket învaţă în timp că nu tot ce e pe primul raft e cel mai bun. Dacă acceptăm manipularea din supermarket, trebuie să acceptăm şi manipularea televiziunilor şi s-o dăm de gol atunci cînd avem dovezi. Dar manipulator e însuşi micul ecran (dau bibliografie dacă vreţi). Să crezi că tîmpeniile unor Roşca Stănescu sau Chirieac contează atît de mult înseamnă să declari că ai intrat în jocul paranoiei lor.
- Băsescu are o problemă. E la putere. Uneori are un discurs interesant fatalist. E candidatul care le-a promis cele mai puţine lucruri alegătorilor, iar asta e un lucru mare. Pe de altă parte, el propune ca un profet nimicul – curăţă ţara de parlamentari. Si? A ajuns să declare că mogulii n-au făcut nimic în mandatul lui. Toţi ştiţi liste de oameni portocalii care au făcut ceva pe timpul mandatului lui
- Trebuie să înţelegeţi că momentul 322 l-a dereglat pe preşedinte. Cineva trebuia să-l smulgă din discursul antiparlament. Or, Băsescu a încremenit acolo, ceea ce e penibil. A fost răzbunat cu vîrf şi îndesat pentru abuzul 322. Dar acum vrea să pedepsească etern parlamentarii.
- Prea multe lamentaţii! Citesc articolele lui Patapievici, de exemplu, şi nu-mi vine să cred. Se repetă faza din balconul Parlamentului cu Vadim. Un soi de „tovarăşa, tovarăşa, ăla m-a scuipat!”. Luptă cu adevărat, nu te lamenta! E o regulă de bază. Or, intelectualii băsescieni se adună doar ei între ei şi se plîng în faţa camerelor de luat vederi. Fii critic şi cu asta, fă-le un bine, nu-i lauda in tot ce fac.
- Manipulările echipei Băsescu trebuie şi ele deconstruite şi nu sînt puţine…
- Adevărul repetat de prea multe ori devine un fals. Sondajele sînt măsluite, alegerile sînt furate, televiziunile manipulează. Există adevăr, dar există şi minciună în asta. Şi pe mine mă scot din minţi moderatorii isterici, dar nu uitaţi că de multe ori ei seamănă cu publicul lor! Aşa cum Mircea Badea seamănă cu mare parte din publicul lui. Gîndiţi ceva mai complicat, vă rog :).
- V-aţi lipit atît de mult de schimbul de înţepături cu ace de cusut dintre candidaţi încît nu vă mai puneţi întrebările mari. Şi eu zic că e păcat.
Ca o concluzie, dragă Cristi Pătrăşconiu, eu ştiu cu cine votezi. Cetăţeanul turmentat al lui Caragiale ştia şi el foarte bine, întrebarea aia, eu cu cine votez?, era pusă la derută. Problema mea e: DE CE VOTEZI CU CINE VOTEZI? Iar asta e întrebarea pentru toţi cei care îl iubesc necondiţionat pe Băsescu, dar si pentru cei care voteaza necondtionat antibasescu. Vreau să ştiu din ce scrii nu că ai ales deja, ci motivele tale. Or, orbiţi de lupta mică şi nebună aţi uitat să să spuneţi ce aşteptaţi de la România asta, ce vreţi, ce nu vă place în ea acum. Şi nu-mi răspundeţi că nu vă place televizorul. Că atunci o să rîd mult.
