Dacă nu avem antieuropenism, îl vom inventa. ”Acordul” lui Iohannis
Schema simplă o știți, la nivel european. Există un val antieuropean, diverse forme de contestare confiscate cultural și politic de extrema dreapta și întreținute abil de centrismul extremist pentru control în alegeri.
A funcționat și tura asta. Cu tema unică ”suveraniștii care amenință Europa” s-au rezolvat două probleme: s-a diminuat impactul retoricii dinspre stânga (ecologistă, suveranistă sau cum s-o mai fi găsind în UE, în orice caz la stânga centrismului liberal-social-dmeocrat) și s-a obținut de fapt o menținere apăsătoare a unui establishment care a adus UE unde e acum.
Se predă intens lecția omului de rând amețit de populiști, om care nu înțelege complexitatea economiei etc. De fapt populismul naționalist încapsulează furia și o diminuează. Ce bun a fost Viktor Orban în această măreață luptă a vrăjelilor europene – dușman perfect în alegeri, partener perfect în mulsul Europei de Est. Și din ăștia se mai găsesc. UE nu e în pericol de prăbușire, pericolul stă în transformări din ce în ce mai indiferente la mersul societății, în favoarea privilegiilor și rentelor (privilegii între națiuni, clase, cetățeni de diverse viteze).
Secretul situațiilor complexe stă întotdeauna la periferie.
Nicăieri butaforia luptei cu europenii n-a atins irelevanța din România. S-au inventat antieuropeni doar de la câteva șarje disperate ale unor lideri pesediști care au băgat-o pe aia cu multinaționalele trebuie să mai și plătească ceva (nu trebuie?), asta în timp ce au luat măsuri zdravene pro-business, și gata am avut și noi ”antieuropenism”.
Așa că, după glorioasele (pentru dreapta) alegeri din mai, președintele Iohannis a propus un ciudat document în care propunea nu doar pașii următori pentru respectarea rezultatului referendumului, ci și un soi de asumare mistică a europenismului. Toată lumea trebuie să-și asume public o asumare a aprofundării integrării. Pentru politicienii noștri asta înseamnă probusiness și punct. Iată cum sună un pasaj:
”NOI, semnatarii acestui acord politic național, ne angajăm ca în toate luările publice de poziție și în acțiunile întreprinse să sprijinim aprofundarea integrării în Uniunea Europeană și consolidarea proiectului european, precum și întărirea relației transatlantice, neexistând nicio incompatibilitate între continuarea integrării europene și aprofundarea Parteneriatului Strategic cu Statele Unite ale Americii, și să nu ne exprimăm contrar acestor linii de acțiune, principii și valori esențiale pentru România și cetățenii săi.”
Iohannis a primit și propuneri de modificări. N-a mai zis nimic despre negocieri cu partidele parlamentare, azi i-a și chemat pe cei din opoziție să semneze acordul, ritualul devenind și mai straniu para-parlamentar – noi nu dezbatem, noi facem serbări:
”Ceremonia publică de semnare a Acordului Politic Naţional pentru consolidarea parcursului european al României va avea loc joi la Palatul Cotroceni, a anunţat Administraţia Prezidenţială.
La această ceremonie vor participa preşedintele PNL, Ludovic Orban, preşedintele USR, Dan Barna, preşedintele PRO România, Victor Ponta, şi preşedintele PMP, Eugen Tomac. ”, ne anunță AgerPres.
Iohannis nu face altceva decât să spună ”Europa-s io”. Cine nu e cu mine e antieuropean, adică pesedist și aldist. Și face asta în condițiile în care nicăieri în UE nu ai atâta consens politic pro-UE ca în România.
Dacă nu ai antieruopenism, inventează-l. Așa cum le convine la fiecare alegeri scandalul din diaspora, iar oamenii președintelui nu au făcuit nici cel mai firav lobby timp de cinci ani să rezolve treaba (înțeleg că nu ei organizează, dar nici să nu zici nimic?!?), tot așa ne convine schema ”lupta pentru Europa” care folosește mai nou pentru menținerea unui establishment politic și de afaceri la conducerea Uniunii.
Macron a făcut zilele trecute la Geneva un soi de criză publică anti-neoliberală. Un soi de sindrom politic-tourette în care și-a înjurat propriul profil de bancher filozof. A sunat ca un gilet jaune pe alocuri.
(Nu-l crede nimeni, dar o interpretare de-a mea, văzând și alte poziții din est, este și frica de ceea ce numește ”dumping social”. Sigur că el există, dar e o presiune a afacerismului estic, și mai dur, promovat inclusiv de companiile vestice în Est. Exploatarea fără scrupule și vioaie estică a speriat și muncitorul cu drepturi mai multe din est, sperie și politicianul care vrea să mai joace placa progresistă, tip Macron. Șarja lui antineoliberală îmi pare o nouă formă paradoxală de întărire a cetății euro în interiorul UE. De aici sunt și resursele inepuizabile pentru conservatorism estic – colaborarea tacită între exploatatori locali și transuropenism duce fix la anchilozare în conservatorism cultural și inovare în supraveghere și eliminare a drepturilor.)
Însă chiar și un discurs precum cel al lui Macron, cu toate ipocriziile lui, ar fi considerat în România antieuropenist, în mod clar, pentru simplul fapt că chestionează modelul capitalist al ultimelor decenii și dorește veșnica reinventare a capitalismului în forme noi, ”progresiste”:
” Emmanuel Macron, bancherul care a lucrat ani de zile pentru Banca Rotschild&Cie, a condamnat derivele ”capitalismului devenit nebun”. A spus-o marți, la Geneva, în fața Organizației Mondiale a Muncii (OIM), unde a vorbit după cancelara Angela Merkel. Macron a făcut apel la revenirea la o ”economie socială de piață unde fiecare să-și poată găsi locul”, în locul ”acaparării bogațiilor doar de către unii”. Altfel, a spus Macron, ”alimentăm extremele”. ” (Cotidianul)
