Dan Voinea sau despre temporizare
Am trecut prea usor cu vederea una din stirile interesante ale zilelor trecute.
13 septembrie: Laura Codruta Kovesi spune ca Dan Voinea nu vrea sa treaca in rezerva pentru a duce la capat dosarele mineriadei si ale Revolutiei. Voinea a pus argumentele de natura finanicara la baza deciziei sale. Kovesi: „Este arhicunoscut faptul ca un procuror militar cistiga mult mai bine decit un procuror civil, insa la momentul la care am facut propunerea (de trecere in rezerva a lui Dan Voinea – n.m., C.P.) am avut in vedere complexitatea cauzei si nu ne-am gindit la veniturile materiale pe care le pooate obtine un procuror militar”.
De regula, de-a lungul timpului, Dan Voinea a fost fie inconsecvent criticat si „ciupit” de catre cei carora le pica greu adevarul continut de aceste dosare extrem de dificile, fie considerat un erou de o buna parte a presei.
Ar mai fi o a treia perspectiva, care s-ar putea sa fie mai aproape de adevar in privinta acestui personaj. Dan Voinea nu se grabeste deloc sa duca la capat dosarele invocate mai sus. Sint sigur ca, optind sa nu urmareasca, decit in mod cumva facultativ, dosarele mineriadei si ale Revolutiei, Dan Voinea stie ca sansele ca acestea sa fie finalizate in timp scurt sint foarte foarte mici. Predicatul tare al acestei ipoteze de lucru este acesta: Dan Voinea temporizeaza pentru ca nu il intereseaza cu adevarat finalizarea lor, ci, dimpotriva, neajungerea lor in instanta.
Sigur, nu bag mina in foc ca lucrurile ar sta 100% asa, dar am tot mai multe indoieli in privinta lui dan Voinea si tot mai multe argumente care sa ma faca sa il consider o frina subtila in tot acest proces complex.
PUBLICITATE. Am scris pentru ziarul de miine un text despre un fost presedinte. Diseara, incepind cu ora 21, apare deja pe site. Va spun putin mai mult: incerc sa explic ce legatura este intre Emil Constantinescu si ideea de „varza”.
