L'Equipe, varianta soft. Marketingului nu-i place critica
Cel mai bine vândut ziar din Franţa (360.000 tiraj) este atacat cu destule argumente interesante (cam „metafizice” şi „etice” pentru amatorii de business şi doar business) în Le Monde Diplomatique – un fragment e accesibil şi pe net, restul e pe… hîrtie. L’Equipe este taxată pentru epoca scorurilor, exclamaţiilor, jurnalismului onomatopeic, toate în detrimentul atitudinii critice faţă de fenomene îngrijorătoare din sport.
Critica nu e iubită de cei care fac marketing, de cei de la etajele superioare, în cazul Equipe. ne trebuie o atitudine pozitivă, relatare, informaţie brută, pe care s-o vindem şi atît. Dar mai ales atitudine constructivă. Cam asta se vinde bine şi face afacerea prosperă. LMD citează jurnalişti care s-au ocupat de cazuri grele de dopaj şi care pînă la urmă au părăsit ziarul. Fostul redactor şef tehnic de la ziarul cu pricina povesteşte cum s-a schimbat politica editorială la un moment dat, în 1995, odată cu apariţia unui departament de joncţiune între marketing şi editorial:
„începînd de atunci, scopul este prezentarea unei actualităţi strălucitoare, care să nu strice plăcerea cititorului, flatîndu-i în acelaşi timp instinctele. Sub conducerea lui Francis Gabet, şeful de la marketing, redactorii şefi au asistat la proiecţii de studii, de statistici, de grupuri de cititori de la care au primit un parcurs foarte precis ce le indica subiectele care se cuveneau tratate, modul în care trebuiau tratate şi motivele pentru care trebuiau tratate”.
Mă rog, ideea e că genul ăsta de jurnalism al performanţelor şi al relatărilor cuminţi, tiparul stilistic impus de parteneriatele de tot felul în schimbul exclusivităţilor au impus o linişte aparentă, profitabilă, dar nocivă etic peste o publicaţie sportivă celebră.
Să citesc şi eu ziarele de sport româneşti sau presa românească generalistă după aceeaşi grilă? În segmentul sportiv e clar că onomatopeele domină. Habar n-am cum e mai bine şi nu cred că ţine doar de strategiile de marketing. Dar e clar că poţi fabrica o atmosferă care să alunge orice element incomod dintr-o redacţie, acel tip de jurnalist din cauza căruia patronul primeşte telefoane. Ce rost are, se vor fi gîndit patronii L’Equipe, să privim negativ lumea cînd oamenii nu vor anchete despre dopaj, ci performanţe din ce în ce mai neomeneşti.
La noi, multe se rezumă la declaraţii, la găsirea unui titlu bun în urma unei (contra) performanţe, de multe ori acelaşi cu titlul concurenţei. Iar cînd vrem să scriem despre handbaliste, le pozăm în costume de baie pe o insulă exotică. Nu ştiu cum e mai bine. Dar spiritul critic e ceva pozitiv – asta ar trebui să se predea serios la şcolile de marketing din lumea asta.
Oarecum legate
Şi apropo de ce vor cititorii să consume, să cităm de pe NewsIN care rezumă un barometru european despre gusturile mediatice contemporane. E oarecum surprinzatoare aparitia temelor stiintifice in topul preferintelor. Presa romaneasca generalista e inca saraca in asa ceva:
Europenii acordă o atenţie deosebită valorii adăugate pe care cercetarea medicală o poate aduce vieţii lor zilnice. Ancheta a relevat de asemenea că cetăţenii au încredere mai mare în profesiile ştiinţifice şi medicale când vine vorba de informaţie despre ştiinţă şi sănătate şi că instituţiile internaţionale sunt privite cu mai multă încredere decât cele regionale sau naţionale guvernamentale.
Conform studiului, cetăţenii europeni sunt interesaţi în proporţie de 71 la sută de cercetările medicale, dar şi de ştiinţă şi tehnologie (60%). Problemele de mediu îi preocupă însă pe 84% dintre respondenţi. Europenii sunt interesaţi mai mult de cercetările medicale decât de ştirile internaţionale, 70 la sută, şi de cele economice şi sociale, 68 la sută. Interesul cetăţenilor pentru descoperirile medicale creşte odată cu vârsta, fiind în proporţie de 76 la sută pentru persoanele de peste 55 ani, faţă de 61 la sută pentru cetăţenii cu vârste între 15 şi 24 de ani.
