Darwin si romanii
Imi amintesc de conversatia avuta cu un tip destept, dar cam habotnic dupa a mea parere, in legatura cu evolutionismul:
„Doar nu o sa-mi spui ca nu crezi ca oamenii se trag din maimute, sau ca nu exista o selectie naturala ci doar o vointa divina!„, i-am spus eu pe un ton retoric. M-am inselat insa, deoarece individul a perceput afirmatia mea ca pe o intrebare in toata regula.
„Daca tu imi arati ca o piatra se transforma intr-o broasca, eu o sa cred ca Darwin a avut dreptate„, mi-a spus el privindu-ma blajin, ca pe un biet lunatic ratacit intr-o lume a credintei.
Aceasta intamplare evoca insa o adevarata mentalitate. Iar cand am aflat de aici, ca in 150 de ani de la aparitia „Originii Speciilor”, in Romania cartea a fost tiparita doar in doua editii, din care prima la 98 de ani dupa editia princeps, lucrurile au inceput sa se lege. Practic, bunicii actualei generatii de adulti cu varste intre 20 si 40 de ani nu au avut d eunde sa afle despre evolutionism, despre dovezi aduse in acest sens, despre logica demonstratiei, despre Darwin si despre importanta descoperirii sale. Parintii aceleiasi generatii nu au avut nici ei de unde invata prea mult despre aceasta problema. Poate doar din ce mai era scris prin manualele de zoologie… Cum in familiile de romani sentimentul religios este transmis cu strictete in mod descendent catre copii, nici nu e de mirare ca mai exista astazi romani care sa renege descoperirile lui Darwin.
Bineinteles, nu se poate absolutiza. O minte deschisa si isteata nu ramane frigida la documentarele de pe Discovery, la cartile si enciclopediile publicate dupa 1989. Aceeasi minte poate usor sa priceapa ca din moment ce teoria lui Darwin poate fi dovedita cu metode stiintifice moderne, jocul s-a cam terminat pentru baietii habotnici. Dar ei nu se predau..
Dovada sta un alt articol, in care un profesor de teologie din Romania incearca sa impace capra si varza intr-un mod diplomatic, tragand insa spuza tot pe seama Bisericii:
„Am dat două exemple din multele pe care oamenii de ştinţă le invocă spre a demonstra că, cel puţin la nivel morfologic, între trupul omului şi corpul maimuţei există o diferenţă atât de mare încât ea nu poate fi depăşită prin mutaţiile întâmplătoare determinate de selecţia naturală şi adaptarea la mediu şi că omul nu se trage din maimuţă. Originea omului din maimuţă nu este o problemă de ştiinţă, ci una de credinţă. La rândul ei, Biserica învaţă că specia OM apare printr-o procedură deosebită a lui Dumnezeu, exprimată simbolic în primele pagini ale Sfintei Scripturi.„
