…de ce n-are Cartarescu dreptate …
…cand scrie in (altminteri excelentul text) Confesiunile unui invins: „Razboiul este pierdut si nu mai e nimic de spus”?
Pentru ca abia atunci cand e limpede ca razboiul a fost pierdut incep sa se spuna lucrurile cu adevarat interesante. Abia cand nu mai e nimic de pierdut si nici o iluzie de aparat lucrurile se cuvin rostite. Rostuite, daca preferati. Kagemusha.
Am „tacut” doua zile, fiind plecat la Chicago. (Cand vorbeam despre „ultimul comentariu” – ma refeream la ultimul comentariu ce trebuia publicat in editia print a Cotidianului. Atat.) Dar (inca) n-am murit. De „comentat” voi continua, asadar, sa comentez. Si/sau aici, si/sau aiurea.
V-am spus-o de multisor: daca asta e „moarte”, atunci am murit pana acum de prea multe ori. Am devenit un expert in asta:)
