…de ce nu cenzurez/moderez comentariile


    …dar mai intai o precizare: ideea acestei postari mi-a venit pe cand scrasneam din dinti citind unele mitocanisme (ghertoisme sau cum le-o mai fi zicand acum) cu pretentii de comentarii. Ma simteam, iertata-mi fie comparatia, precum tanarul Labis mancand caprioara: mananc si plang; citesc si plang. Citesc.
    …n-ai ce face: astia sunt oamenii, cu astia defilam. De ce sa-i reducem la tacere? Oricum, daca e sa injure o fac fie ca e cenzura, fie ca nu – in cel mai rau caz o fac in gand (stiu asta de pe vremea comunismului). In plus, daca incep prin a cenzura vulgaritatile evidente, cum pot as putea fi sigur ca nu-mi aluneca piciorusul cenzurand un comentariu penibil in esenta dar formal non-vulgar, gen „mah, fumurache, esti prost mah, hahahaha”? Poate ca sunt si omul are dreptate. Nu cadadicseste acum sa-mi dea motive da’ poate o face pentru ca i se pare evident – nici eu nu stau sa-i explic feicaruia de ce Platon e mai important decat Micahel Jackson.
    John Stuart Mill (englezu’ ala liberal, putin socialist, a carui poveste de dragoste va fi cu siguranta ecranizata la Holywood de-ndata ce se va gasi vreun profesor de filosofie care sa bea o bere cu vreun scenarist sau producator:) dadea trei motive impotriva cenzurii (stiu, le-am mai zis, le-au mai zis si altii, da’ nu strica sa ni le reamintim):
    1) poate omul are dreptate iar eu ma-nsel: atunci n-am decat de castigat.
    2) poate omul are macar partial dreptate, dupa cum am si eu – atunci nu putem decat castiga amandoi, „frecandu-ne”, dialectic, ideile una de cealalta.
    3) chiar daca omul are o parere totzal gresita, eu, carele am perfecta dreptate, tot mai am ceva de castigat de pe urma infruntarii: imi mentin „vie” parerea buna. N-o las sa moara si sa putrezeasca, n-o las sa devina „litera moarta”, dead dogma.
    Mai mult: cata vreme eu am acces la spatiul public si imi ingadui sa scriu necenzurat ce-mi trece prin minte (mai inspirat sau mai putin), ba, inca si mai mult, imi permit sa -i (le) atac public pe X sau pe Y, de ce n-ar avea si altii acelasi drept de a ma ataca pe mine? (Atentie! Am spus pe mine. Nu voi accepta balarii despre altii, indiferent daca sunt apropiati sau necunoscuti.)
    Pana si JSM – ca tot veni vorba – era pentru cenzura in masura in care protejeaza societatea. Poate ca vederea unui betiv pe strada e un exemplu nociv pentru societate (de aceea in USA se bea din punga – chit ca toata lumea stie ce-nseamna sa bei din punga – nu-i Coca Cola:). Ce-nseamna asta? Intram aici pe nisipuri miscatoare. Dar trebuie s-o facem, cu tot riscul de a ne afunda mai tare: Unde se termina privatul si-ncepe publicul (in materie de bloguri, presa scrisa, TV, etc)?
    Food for thought.
    De continuat.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here