De ce nu merită Klaus Johannis sǎ fie premier, preşedinte sau primar
Panǎ mai ieri, tot ce ştiam despre primarul Sibiului, Klaus Johannis, era originea sa germanǎ, schimbarea la faţǎ a Sibiului şi realegerea lui în funcţie pentru a treia oarǎ, într-un procent dezarmant, de 83,2%. Desigur, aflasem de propunerea pentru funcţia de premier fǎcutǎ de Crin Antonescu, în cazul unui eventual mandat al acestuia.
Acum ceva timp, în direct la îndrǎgita emisiune „Naşul”, Traian Basescu se confesa (fǎrǎ lacrimi) “şi eu l-am vrut ministru al învǎţǎmantului în guvernul Tǎriceanu.”
Într-o altǎ emisiune, dar la Realitatea TV, analistul Emil Hurezeanu discuta cu Tǎriceanu. Ambii îl susţineau pe Johannis. Mai exact, Hurezeanu, care e sibian, spunea cǎ „în acest moment, PNL şi PSD ar trebui sǎ-l desemneze pe Klaus Johannis drept candidat la alegerile prezidenţiale. În acest fel ar intra într-o competiţie autenticǎ pentru alegerile prezidenţiale”. Un alt ziarist respectabil, Robert Turcescu, a fǎcut o propunere şoc: Klaus – premier, Johannis – preşedinte, aici, pe VoxPublica.
Aţi prins ideea. Problema este cǎ pe 16 octombrie am fost la Sibiu, într-unul din cartierele dormitor ale oraşului, nu prea departe de centru; un cartier cu blocuri socialiste, gri. Am parcat în spate ş-am asteptat 10 minute. Era o curte formata din trei blocuri cu patru etaje, dispuse în forma de U, în unghiuri drepte şi cu acoperişuri în douǎ ape, din ţiglǎ. Parcarea, atenţie, era în întregime neasfaltatǎ! Din loc în loc, sub cate o maşinǎ, locatarii turnaserǎ mortar direct pe pǎmant, ca sǎ nu le derapeze maşinile cand plouǎ. Unul chiar îşi pusese gresie pisatǎ, din aceea care se foloseşte în apartament. Nu, parcarea nu era gǎuritǎ şi uitatǎ de cand lumea, ci nu fusese asfaltatǎ niciodatǎ.
Am stat de vorbǎ cu cineva din Sibiu şi am aflat cǎ sunt multe strǎzi “în halul ǎsta” în oraş, şi cǎ doar în centru s-au facut lucrǎri cu adevǎrat. Cand am întrebat de ce l-au reales primar pe Johannis şi de ce într-un procent atat de mare, mi s-a rǎspuns cǎ toţi ceilalti contracandidaţi fuseserǎ şi ei primari, şi nici ei nu au fǎcut nimic. Mai mult, Klaus Johannis “nu furǎ pentru copii”, cǎ n-are, iar ceilalţi sunt şi cam “beţivani şi afemeiaţi”.
Presa de la Bucureşti ni-l oferǎ pe Klaus Johannis împachetat într-o armurǎ de mesia teutonic, refuzat în funcţia de premier pentru ca este incomod, dar o interesantǎ opţiune pentru alegerile prezidentiale.
Rechinii din politica trag şi ei cat pot de tare de pe urma acestui nou venit, iar cei care au de pierdut se dau la fund. Probabil ştiu cu toţii ce mare primar e herr Johannis, dar nimeni nu are curajul s-o spunǎ încǎ. Nici mǎcar Traian Bǎsescu.
Problema nu e doar în terenul clasei politice, de la care oricum nu mai aşteptam mare lucru, ci şi în cel al oamenilor din presǎ, care ne-au învǎţat ca jurnalismul valoros e cel de opinie şi cǎ ei, doar pentru cǎ sunt deştepţi, sunt întotdeauna aproape de adevǎr, fǎrǎ sǎ se mişte din faţa laptopului.
Nu ne spune nimeni ce mari realizari edilitare şi urbanistice are primarul Sibiului, cine este el de fapt şi la ce se pricepe. Pe scurt, cu ce mama naibii ne-ar putea ajuta? Şi nici n-o sǎ ni se spunǎ nimic. Tot ce vom afla este ca herr Johannis este neamţ, a reabilitat centrul Sibiului şi, în principiu, este o alternativǎ salvatoare pentru preşedinţie sau guvern.
