De ce va fi România o țară neguvernabilă

De ce va fi România o țară neguvernabilă

septembrie 28, 2021 2

După ce Ludovic Orban a dat foc României pentru 4 luni, declanșând un congres al PNL pe care nu l-a dorit nimeni și care a provocat o criză continuă, a venit rândul marii întreceri naționale ”Jos, Guvernul Cîțu!”.

USR, care e plecat de bunăvoie din Cabinetul Cîțu, s-a aruncat în brațele AUR, dușmanul său de moarte ideologic, și au depus împreună o moțiune de cenzură, care a eșuat în sertarele CCR.

Acum, PSD vine și el cu moțiunea lui, chipurile pentru că vrea alegeri anticipate (care sunt imposibil de organizat în România).

De fapt, PSD se teme să nu rămână pe dinafara corului organizat de Ludovic Orban împotriva lui Cîțu, devenit între timp o mare ”urare” națională, ca nu cumva să fie acuzat de toți cei care nu-l mai iubesc pe Cîțu că îl ține în brațe pe Cîțu.

Deci, totul pentru imagine, totul pentru criză.

În realitate, indiferent ce se va întâmpla după prima moțiune votată, România va rămâne într-o criză continuă.

De ce? Pentru că alegerile din decembrie 2020 au dat un rezultat neclar, care se reflectă în incapacitatea tuturor de a crea stabilitate.

PNL (condus de același Orban) a pierdut lamentabil alegerile trecute, obținând doar 25% în decembrie 2020, după ce ajunse la 47,7% în ianuarie, același an (asta, apropo de acuzația lui Orban că PNL a căzut acum, în mandatul premierului Cîțu și al său de președinte PNL, de la 25% la 15%).

USR a luat și el un scor slab în raport cu gălăgia pe facebook, 15% – procent cu care nu faci nimic în afară să băltești și eventual să ceri acces la ”mălai” politic într-o coaliție, ceea ce s-a și petrecut.

Dar din cauză că USR nu suportă PNL, coaliția a crăpat. Deci, coaliția asta nu merge și nu va merge în veci, după cum am spus de nenumărate ori.

E simplu, repet: USR consideră PNL ca fiind ”Ciumă Galbenă” (dar intră în combinație cu el la putere, pentru acces la bani și funcții), iar PNL știe că și-a băgat mortu-n casă și nu suportă deloc acest peisaj defunct, încercând cu orice ocazie să scape de USR (vezi loviturile date de Cîțu prin mazilirea miniștrilor Voiculescu și Ion)

PSD nu a luat nici el suficient în alegeri (28,9%), iar cu 9% de la surpriza AUR nu adună ce trebuie pentru stabilitate.

De aceea, din cauza acestui vot imposibil dat de români în iarna trecută, nimic nu va merge bine.

Există o singură soluție de stabilitate: coaliție PNL-PSD-UDMR. Dar și liberalii, și social-democrații se feresc ca dracul de tămâie de așa ceva, nu cumva să fie ”pătate” de o înțelegere tip USL, care de fapt e ceva foarte firesc în toată lumea civilizată, în momente de criză (vezi Germania).

Cum în România totul se câștigă pe cât de mult smulgi ură din oameni împotriva ”dușmanului”, o alianță stânga-dreapta pare imposibilă acum.

Să spunem că va pica Guvernul Cîțu. Iohannis îl va desemna pe Ciucă sau pe Bode, care trebuie să pice inevitabil, deoarece nu are voturile PSD, AUR și USR (care USR nu va mai fi chemat la guvernare, din motive de ură anti-PNL și anti-”Ciumă Galbenă”).

Apoi, Iohannis are dreptul să-l desemneze din nou pe Cîțu. Care de data asta va fi votat, pentru că al doilea guvern picat duce la alegeri anticipate, pe care nimeni nu le vrea și care s-ar putea ține degeaba, de vreme ce nu ai nicio garanție că românii vor vota tranșant în favoarea PSD sau a PNL, ca să existe majoritate stabilă.

Deci, revine Cîțu, fără USR de data asta, cu un guvern minoritar. Adică, ne întoarcem de unde plecăm cu debarcarea lui Cîțu, probabil săptămâna viitoare.

Care Cîțu 2 poate rezista până anul viitor. Atunci, USR și AUR (o combinație care va costa tot mai mult USR electoral) vor depune poate o nouă moțiune, care se va întrece cu a PSD, și revenim la ce trăim acum și vom trăi mereu până la viitoarele alegeri.

Ce rezultă? O țară instabilă, cu o guvernare slabă, supusă oricând debarcării, ceea ce nu ajută pe nimeni, dimpotrivă.

În 2024, singurul partid care poate crește spectaculos va fi AUR (ia voturi și de la publicul USR, și de la PSD). USR nu va lua în niciun caz mai mult de 15%, pentru că nu va avea organizare și nici bani, nefiind la putere. PSD poate va ajunge la un 35%. Teoretic, PSD și AUR  vor putea face majoritate. Dar să vedem cine va fi președinte și dacă le va da lor premierul!

Un lucru e clar, până atunci: Parlamentul rezultat după alegerile din 2020 e atât de prost împărțit încât nu poate genera soluții de guvernare stabilă.

Vom merge din criză în criză, pe datorie, cu reforme de ochii lumii, consumând banii UE și lungind boala.

Țara se descompune, prin natalitate la pământ și emigrare masivă, sistemul de pensii va intra în colaps, din cauza ”decrețeilor”, investițiile și banii marilor capitaluri vor ocoli România, din cauza acestei instabilități.

Singurul stabil (dacă nu apare iar vreo nebunie a suspendării tip Băsescu-USL) va fi președintele Iohannis. De fapt, dacă mai există vreo rază de speranță, aceea nu poate veni decât de la el. De la ceilalți, nu ai de la cine.

PNL va fi minat de războiul intern, USR nu va face altceva decât să-i arate cu degetul pe toți despre cât de corupți sunt (în timp ce pentru Dan Barna plouă cu dosare la DNA), iar AUR se bucură de prostia tuturor, ca să dea lovitura și să nu lase partide noi gen Dragnea să-i fure capitalul naționalist.

Dar tot acest peisaj nu este vina politicului. Este rodul incapacității individuale a românului de a renunța la votul din ură și de a-l schimba cu cel care dă o șansă stabilității.

O stabilitate parlamentară, indiferent cât de prost ar suna ea ca imagine (vezi PNL-PSD) este infinit mai profitabilă pentru România decât o instabilitate continuă, generată de războiul fiecăruia cu fiecare, în care nu funcționeaă decât ”dreptatea mea”.

Însă așa ceva nu va fi posibil.

De prea mulți ani, în România, politicienii și o bună parte a presei au cultivat scandalul și pasiunea pentru ceartă la TV, în loc de dezbaterea pentru idei, pentru pace socială și dezvoltare economică, încât virusul acesta al urii interne a acaparat masiv mentalul colectiv.

Oamenii maturi și mai ales cei în vârstă sunt dependenți de conflict, nu de armonie. Asta obligă televiziunile și social-media să se ”adapteze” valului războinic, pentru rating, like-uri și bani din număr de vizualizări, iar acest cerc vicios nu mai poate fi spart de nimic.

România și-a pierdut și energia protestului, odată cu intrarea USR alături de ”Ciuma Galbenă” la putere, iar acest compromis nu mai permite nici măcar străzii să mai poată produce alternative.

Suntem într-o nouă mare menghină a istoriei, ca să-l citez pe profesorul Gheorghe Gorun, din care pare că nimic nu ne mai poate scoate.

De obicei, în astfel de blocaje, direcția duce fie spre dictatură, fie spre haos.

Sau spre o soluție din exterior, care a existat în trecut prin aducerea lui Carol I.

Doar că atunci clasa politică ajunsă ca și azi în acest blocaj continuu mai avea o minimă luciditate…

Laurențiu Ciocăzanu
Laurențiu Ciocăzanu
Lasă un răspuns

Your email address will not be published.