Defectati de Traian Basescu
Scuze ca ma autocitez, dar cred ca tema careia ii dau tircoale in acest editorial pentru ziar merita sa fie rostogolita.
Defectati de Traian Basescu
Istoria (măruntă) a tranziţiei politice autohtone, mai ales istoria ultimilor ani, are un pasaj destul de picant: cel dedicat personajelor care au „deraiat“ în urma a ceea ce s-ar putea numi „testul Băsescu“.
Emil Constantinescu. Un soclu aflat într-o perpetuă căutare a statuii – aproximativ aşa l-a caracterizat, cu ironia-i devastatoare, Andrei Pleşu pe fostul preşedinte al României. Încruntat, sumbru uneori, muzeal (bănuiesc că acesta este unul dintre motivele pentru care primeşte invitaţii de la diverse televiziuni), dl Constantinescu are două mari linii în discursul public al domniei sale, indiferent care ar fi tema pe care este invitat să comenteze: a) să arate la nesfârşit cât de groasă e „dâra“ pe care a lăsat-o în istoria noastră recentă şi ce vizionar a fost, nu doar retoric, ci şi faptic, în mandatul său de preşedinte şi b) să denunţe personajul Traian Băsescu – un produs eminamente toxic pentru democraţia autohtonă.
În această din urmă privinţă, e uşor de observat şi comic la privit: dacă îl întrebi pe Emil Constantinescu despre starea vremii, e mare minune dacă nu ajunge să îl înfiereze pe actualul şef al statului. Când nu e el în platou, vin prietenii: Mugur Ciuvică, de pildă!
Victor Ciorbea. Fost premier. Cunoscut pentru ineficienţa deciziilor luate şi pentru lungimea, neegalată până acum, a şedinţelor de Cabinet pe care le prezida. Personaj obişnuit să se audă mereu vorbind cu voce tare, e şi un fel de Băsescu ratat – a fost, pentru scurt timp, primar al Capitalei, după care a fost paraşutat la Palatul Victoria, după care a intrat într-un binemeritat con de umbră. E o descoperire de dată recentă pentru televiziuni. Vorbeşte la fel de mult ca pe vremuri şi obişnuieşte să îşi ordoneze discursul în jurul aceleiaşi obsesii: Traian Băsescu (cel care, în guvernul Ciorbea, a avut un rol important în debarcarea ineficientului premier girat întâi şi apoi trădat de… pam-pam… Emil Constantinescu).
Am dat numai două exemple despre un anume tip de politician: cel consumat de duşmănia/obsesia pentru Traian Băsescu. Trăsătura aceasta se vede la mult mai mulţi – mai clar (la majoritatea!) sau mai discret, în funcţie de efortul pe care aceştia îl fac pentru a ascunde acest tip de relaţionare profundă şi în primul rând umorală cu preşedintele României. Îi ştiţi, pentru că îi vedeţi destul de des la televizor. Nu e rău pentru ei că apar acolo – platoul de televiziune poate ţine loc, într-o oarecare măsură, canapelei de psihanaliză.
Traian Băsescu nu e politicianul alături de care se poate merge cu inima deschisă „şi la nuntă, şi la înmormântare“. Când însă vrei să îl opui şi, poate, să îl combaţi cu personaje de consistenţa politică şi insistenţa lui Emil Constantinescu sau a lui Victor Ciorbea, îi faci preşedintelui actual al României un mare serviciu.
