…despre dezbateri si mitinguri electorale (sau despre oameni si soareci)
…am urlat din rasputeri : „Noi nu mai vrem pamant, noi vrem dezbateri!” Pohta ce-am pohtit/ si cat mi-a tihnit (n-am gasit alta rima:). Intamplarea a facut, insa, ca-n incercarea disperata de a vedea inregistrarea dezbaterii, sa nimeresc de pe Hotnews pe site-ul presedintelui Basescu – si-acolo inregistrarea incepea cu un miting electoral de la Timisoara.
Jenant.
TRU, pentru care – chiar cand ne situam pe pozitii opuse – aveam un imens respect, mi-a aparut ca un gandac politic portocaliu (scuze pentru cacofonie), un soi de om in stare de orice pentru cateva voturi (?!?) in plus. Michael Jackson nu s-ar fi descurcat mai bine – si e trist cand ajungi sa te uiti la TRU si sa incepi sa te gandesti la Michael Jackson. „Are you with me?” „Yeeeeah!” Tot datul din maini, toate „trick-urile” – fumate dar eficiente – pentru capacitarea multimilor, toate denotau dispret fata de idei si ingenunchere pe altarul populismului facil. (Uitati-va la figura Monicai Macovei -spune tot. Dar era acolo.) Daca asta e rolul intelectualului, mai bine ma fac politician.
Jenant.
Inteleg ca functiile – de parlamentar, presedinte, presedinte de consiliu judetean, primar, etc – nu se castiga la masa ideilor ci la cea a actiunilor populiste. Accept asta, ca n-am incotro. Nu sunt de acord, dar accept regulile jocului. Asta nu inseamna, insa, ca le si promovez, ca devin un vector si un agent activ in perpetuarea acestei minciuni traduse printr-o spalare a creierelor. Fiecare cu vorba aia.
Jenant.
In fine, ca sa n-o mai lungesc, trecem la partea „solara” – dezbaterile. Diferenta ca de la cer la pamant. La mitinguri, politicienii pot spune orice – si spun. Nu vorbesc pentru a spune, vorbesc pentru a se face auziti. Vorbesc pentru a provoca fluieraturi admirative, tipate, lesinuri. Nu poti face dezbateri la un miting: acolo nu e vorba de idei, ci despre hormoni (cine spuma marilor pune, pardon, botul si se duce la prostiile alea, cine-i obliga, nu stiu, si nu ma intereseaza. Vai de ei.)
Dezbatererile, in schimb, obliga pe cine trebuie. Civilizeaza. Daca mitingul ii obliga pe electori, dezbaterea ii obliga pe candidati. Formatul te obliga, vrei nu vrei. Forma bate fundul, iar politicienii care cu o ora inainte debitau ineptii, sunt obligati acum sa fie nu doar civilizati ci si … articulati (n-am gasit alta rima). Si-au fost: atat Antonescu, cat si Basescu. A fost o placere (multumesc, Mihnea!). Camerele n-au fost asezate cum se cuvine (intregul setting ar fi trebuit intors, in asa fel incat candidatii sa vorbeasca atat catre moderator cat si catre camera), s-au dat si lovituri nepermise, dar per ansamblu, am avut ocazia de a vedea cum doi oameni articulati sunt in stare sa treaca dincolo de injuratura de mama pentru a discuta, daca e nevoie, probleme cu adevarat importante.
Nu multe, nu in detaliul in care s-ar fi cuvenit, dar probleme. Dupa cum spuneam mai-nainte, incep sa ma simt mai bine. Daca e de ales intre Basescu si Antonescu, inca nu e totul pierdut.
PS N-am uitat: voi reveni cu amintiri despre Nasul – SRS. Promisiunea obliga.
