Dezbatere VoxPublica. CEDO spune "NU" icoanelor în şcoli. BOR: Să decidă comunitatea!
O decizie de la Strasbourg readuce în chestiune problema prezenţei icoanelor în şcoli. Avem pe de o parte o postare a Laurei Cernahoschi care descrie cazul care a determinat verdictul (icoanele în şcoli încalcă drepturile omului), de cealaltă parte, o declaraţie de la reprezentantul BOR, Constantin Stoica. Voi ce credeţi?
Cernahoschi spune povestea finlandezei care a ajuns la CEDO şi face o observaţie interesantă despre momentul în care icoanele au ajuns obligatorii în şcoală, cîndva, pe la 1920…
O mamă de origine finlandeză, al cărei copil învăţa într-o şcoală din Nordul Italiei, a cerut îndepărtarea crucifixului din clasă. S-a ajuns până la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care a decis că “şcolile de stat seculare trebuie să respecte neutralitatea confesională în contextul educaţiei publice”. Altfel, sunt încălcate dreptul la libertate religioasă şi la educaţie liberă. CEDO nu a cerut Italiei să îndepărteze crucifixurile din şcoli, dar a obligat statul să plătească mamei finlandeze 5.000 de euro. Decizia ar putea fi urmată de alte cazuri asemănătoare, ridicate în întreaga Europă. Părinţi din România care se simt lezaţi de icoanele de pe pereţii claselor în care învaţă copiii lor ar putea deschide cazuri asemănătoare. Poate pe unii dintre ei chiar dorinţa de a câştiga o sumă de bani, precum mama finladeză, îi va împinge către asemenea proceduri juridice. Pe alţii, principiul libertăţii religioase îi va face să apeleze la justiţie. Este un precedent care ar putea declanşa o întreagă ofensivă de secularizare a spaţiului de învăţământ de stat.Este interesant de amintit faptul că în Italia crucifixurile au devenit obligatorii în şcoli în anii ‘20, în timpul regimului fascist. Implementarea acestei legi a devenit mai laxă începând din 1984, când catolicismul a încetat să fie religie de stat în Italia. Fireşte, decizia CEDO a fost condamnată de Vatican şi de statul italian.
Sursa imaginii: andreanum.
Constantin Stoica: Nu mi se pare o decizie justă.
Purtătorul de cuvînt al Patriarhiei, Constantin Stoica, declară că este în puterea comunităţii să decidă soarta icoanelor în şcoli:
În momentul în care a existat această dezbatere în România, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) a luat în calcul şi jurisprudenţa europeană. Şi au fost două cazuri dacă îmi aduc bine aminte în Austria şi Marea Britanie. Iar hotârârea CEDO a fost ca decizia să fie luată la nivelul comunităţii. Comunitatea decide asupra prezenţei sau nu a simbolurilor religioase în şcoli, pentru că despre acestea vorbim acum. Nici autorităţile, nici Biserica. Spaţiul public nu este unul abstract, este unul cât se poate de real, iar icoana ţine de cultura universală, nu neapărat de o credinţă anume. Nici unul din reprezentanţii cultelor religioase din România nu au spus că sunt deranjaţi de simbolurile religioase. În privinţa celor care s-au opus acestei idei, este dreptul oricărei persoane să conteste, dar comunitatea este cea care trebuie să decidă. În plus, icoanele nu sunt puse acolo de preoţi, ci de elevi, de părinţi, uneori de profesori. Ideea de a da despăgubiri precum cele din cazul pe care îl amintiţi nu mi se pare o decizie justă.
