…drepturile copiilor – un tobogan nitzel periculos?
…am trei copii, care acopera cam tot spectrul scolar – dintr-a patra pana-ntr-a doisprezecea, asa ca sunt, de buna seama interesat de subiect ca orice parinte.
Sa recapitulam, asadar:
„Raportul alternativ privind respectarea drepturilor copilului în România“ este dezbătut zilele acestea la Comitetul Naţiunilor Unite pentru Drepturile Copilului, la Geneva. Potrivit reprezentanţilor Federaţiei Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Copil (FONPC), care au prezentat documentul joi, la Geneva, acesta reprezintă varianta alternativă la raportul de ţară prezentat de România, în 2007, Comisiei Europene, în condiţiile în care ţara noastră este în continuare sub monitorizare europeană pe această temă. Daniela Gheorghe, coordonator proiect la FONPC, spune că raportul alternativ este „un raport critic al protecţiei copilului, al educaţiei, sănătăţii“, dar constructiv, pentru că vor fi şi recomandări care vor fi formulate ulterior şi vor trebui aplicate.
[…] Nici dreptul la opinie al copilului nu este respectat, potrivit raportului alternativ, din cauza „educaţiei de tip tradiţionalist din România“, care „face ca dreptul la opinie şi participare al copilului să nu se exercite în practică decât în mod punctual, în cadrul unor instituţii şcolare cu manageri deschişi la receptarea opiniei elevilor sau al unor familii cu viziune largă“. […] „Ei sunt consultaţi mai curând pentru activităţile extracurriculare. Vocea copiilor nu se face auzită în aspectele de conţinut ale procesului de instrucţie şi educaţie“, se mai arată în raport. Familia este vinovată pentru nerespectarea dreptului de alegere a religiei, părinţii fiind cei care stabilesc de obicei cultul de urmat. […] În ceea ce priveşte dreptul copilului la libertatea de expresie, autorii raportului susţin că este încălcată libertatea de a da, a primi şi de a difuza informaţii şi idei de orice natură, prevăzută de Convenţia ONU. […] Nici libertatea de asociere şi reuniune paşnică a copiilor nu este pe deplin respectată, despre care raportul de ţară al autorităţilor nu menţionează nimic, susţin reprezentanţii ONG-urilor în domeniu.
Am lasat la o parte unele observatii pertinente, care merita discutate cu seriozitate. Ceea ce ma intereseaza acum sunt formularile subliniate mai sus si, mai ales, „filosofia” din spatele lor. Ce parere aveti?
