Egoism minoritar
Am fost foarte ocupat zilele astea , da’ nici Romania n-a stat degeaba. Am aflat pe propria piele si pe propriul timp ca Duminica trecuta a fost ”Maratonul Bucurestiului”. Daca nu stiati ca Bucurestiul a intrat in circuitul maratoanelor Federatiei Internationale de Atletism , felicitari ! Sunteti inca ancorat in realitate !
Indignat de schimbarea traseului unor autobuze, mi-am permis sa fac o remarca rautacioasa cu privire la evenimentele de gen. Evident, printesele ecologiste au sarit cu gura si m-au facut sa inteleg ca am o gandire obtuza. In Bucuresti, faptul ca lumea nu da suficiente ture ale Casei Poporului sta la baza traficului infernal, jegului, cainilor si poluarii. Daca oamenii care lupta de la 8.00 la 20.00 sa-si tina copiii la scoala ar alerga mai mult in boxeri, autostrazile ar creste precum iedera.
Tot la categoria importanta de gradul 116 se situeaza si mania bicicletelor , marsurile ecologiste si infrumusetarea urbana. E vorba de un egoism al unei minoritati, un egoism generat de lipsa viziunii de ansamblu. E un egoism pe care-l practicam zilnic. Nu e vorba de o minoritate sexuala sau religioasa ci de orice individ sau grup atat de obsedat de o problema minora incat o arunca obsesiv in agenda publica.
Stai cu fundul intr-o masina de 30 000 de euro si ai trei apartamente ? Atunci principala ta problema, pe langa trafic si alte probleme reale s-ar putea sa fie lipsa unei curatari constante a strazii din fata casei. Diferenta e ca pentru oamenii care muncesc cinci ani ca sa-si ia Logan, problema ta nu este deloc relevanta. Din pacate, daca se intampla sa fii vreo personalitate cu iluzii de grandoare sau vreo nevasta de parlamentar sunt mult mai multe sanse ca ”irigarea” strazilor sa treaca inaintea lucrarilor de reabilitare.
Solutia problemei tale personale nu este o solutie aplicabila oricui. Daca pui 7 milioane de pensionari pe bicicleta nu vei transforma Romania in Olanda. Pot aprecia pasiunea unora pentru biciclete dar nu voi considera niciodata ca pistele pentru biciclisti si numarul de masini din Bucuresti sunt probleme prioritate. Infrastructura, imbecilitatea unor soferi si semaforizarea nu se vor remedia brusc daca 1 milion de oameni se avanta in trafic pe bicicleta.
Tot la fel functioneaza si milioanele de articole, editoriale si talk-showuri politice din ultima vreme. Pe langa falsii lideri de opinie exista si multi oameni care stiu ce vorbesc. Din pacate, pentru ei notiunile de finete sunt o problema. Cand majoritatea populatiei nu face diferenta dintre dreapta si stanga politica, fapul ca se irosesc mii de cuvinte pe probleme de suprafata nu e un semn bun.
Nu ma astept ca cei ajunsi sus sa-si doreasca altruist sa-i ridice si pe altii. Mai mult chiar, admir spiritul unora de initiativa desi nu este mereu bine canalizat. Stiu ca lumea nu va realiza subit ca acomodarea persoanelor cu dizabilitati trece inaintea unei legi pentru vidanjarea prunelor. Visez insa la o zi cand nu li se va mai da atentie alora care cred ca marea problema a Romaniei este lipsa unei taxe pe pungile de plastic.
P.S : Daca, la fel ca mine, va irositi fortat viata in RATB, e imposibil sa nu fi observat reclamele de pe monitoarele interioare. Intr-una dintre ele, Vizante imi spunea candid ca are un copil.Vizante are copil. Morala ? Sterilizeaza-ti cainele si sterilizeaza si cainii din jur ! Nici nu ma trezisem bine din socul penibiliului, ca apare pe ecran o bunicuta de mahala. Respectivul personaj se plimba printre camere cand deodata observa ca a ars o camasa. Morala ? Aparatele lasate in priza pot cauza catastrofe ! Felicitari Ministerului si agentiei responsabile pentru bancuri mai seci decat politica romaneasca.
