Elogiul prostiei agresive
Prostia e mai totdeauna solemnă şi, fără rest. serioasă. Cînd tu rîzi, prostul te trage de mînecă – nu e cazul! Dacă faci o glumă, prostul se uită la tine chiorîş fiindcă n-o înţelege şi are impresia că îţi baţi joc de el. Prostul nu înţelege niciodată ironia din cuvinte şi nici sensul lor, dacă spui sau scrii de pildă că Eminescu a fost un ratat sau că Rebreanu a fost un cartofor care a descoperit literatura după ce a pierdut la cărţi banii regimentului te acuză de blasfemiere.
Prostul e totuşi folositor. Te ajută să înţelegi cît de mult te poţi îndepărta de semnificaţia obişnuită a cuvintelor, aidoma geamandurilor care te avertizează că dacă treci de ele înoţi pe răspunderea ta, dacă nu te pocneşte alt prost cu vîsla şi te ia în barcă, fericit că te-a salvat.
