Emanciparea romilor, imposibila pt moment

aprilie 10, 2009 0

Cu cateva zile in urma am fost la o conferinta organizata de Ambasada SUA. Reiau mai jos continutul articolului, deoarece suprapunerea cu evenimentele de la Chisinau a facut sa treaca aproape neobservat.

Emanciparea lui Obama şi emanciparea ţiganilor

Prezenţa unui preşedinte de culoare la Casa Albă se face simţită: Ambasada SUA din România a organizat, cu ocazia Zilei Internaţionale a Romilor, o dezbatere cu tema “Paralela dintre mişcarea civilă de emancipare a afroamericanilor din SUA şi cea a romilor din România”. După dezbateri s-a constatat că paralela nu se susţine.

Mesajul secretarului de Stat american, Hillary Clinton, transmis la începutul manifestării printr-un scurt filmuleţ, punea bazele unei discuţii în care romii din România ar fi fost văzuţi drept un fel de afroamericani, iar soluţiile pentru emanciparea acestora ar trebui să fie similare cu cele adoptate în SUA. Intervenţiile participanţilor au lămurit rapid problema: nu se poate face o paralelă între cele două minorităţi, iar emanciparea romilor din România este departe de a fi început şi nici măcar nu există premisele care să ducă la dezvoltarea ei.
Stephen Ruken, ofiţerul politic al ambasadei, a trasat la început cele patru puncte care trebuie îndeplinite pentru a se putea vorbi de o mişcare de emancipare a unei minorităţi.

Este vorba de caracterul organizat al mişcării, de parteneriatul minorităţii cu o serie de lideri politici emancipaţi, de lipsa violenţei din partea celor ce revendică drepturi civile şi de prezentarea în presă a imaginilor confruntării dintre minoritate şi majoritate.
Istvan Haller, membru în Colegiul Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, a fost astfel de părere că mişcarea de emancipare a romilor este organizată doar la nivelul câtorva intelectuali, lipsind legătura dintre aceşti lideri şi comunitatea lipsită de educaţie şi cufundată în sărăcie. “Dacă majoritatea nu-şi dă seama că nu poţi trăi într-o ţară în care există discriminare şi segregare, că nu poţi accepta să existe străzi care să poarte numele unor simboluri ale discriminării, precum «Ion Antonescu», atunci nu pot exista nici lideri politici care să îi sprijine pe romii dornici de emancipare”, a spus Haller despre îndeplinirea celui de-al doilea punct de pe lista prezentată de Ruken.
Cristian Pîrvulescu, decanul Facultăţii de Ştiinţe Politice de la SNSPA, a vorbit şi el despre fracturarea mişcării de emancipare a romilor încă de la nivelul organizatoric. “Sunt diferenţe mari între romii din diferite părţi ale României: diferenţe culturale, de mediu rural sau urban, diferenţe date de amplasarea geografică a comunităţior respective. Iar dacă pentru romi se poate vorbi de o structură organizată doar la nivelul romilor intelectuali, în cazul afroamericanilor, această organizare era extinsă inclusiv la nivelul celor fără educaţie”, a spus Pîrvulescu. Cât despre dorinţa politicienilor de a reprezenta interesul romilor, el a mai adăugat: “Politicienii români folosesc xenofobia şi rasismul pentru a atrage electoratul. Ei îşi aduc aminte de romi doar când au nevoie să cumpere voturi”.
Cel de-al treilea criteriu după care poate fi decriptată existenţa unei mişcări de emancipare, nonviolenţa, este şi el o glumă amară în România. “Din contră, la noi există o tradiţie în a-ţi face dreptate prin mijloace violente”, spune Istvan Haller. “În România nu poate exista un Ghandi sau un Martin Luther King, pentru că nu există o obişnuinţă a românilor de a rezolva paşnic un conflict. În România, violenţa e singura modalitate pentru a-ţi rezolva problemele, şi de aceea antropologii văd în noi cea mai violentă ţară din Europa”, l-a completat Pîrvulescu.
Problema imaginii luptei de emancipare a romilor este şi ea una destul de descurajatoare. “Dacă în SUA existau imagini prin care erau redate abuzurile împotriva afroamericanilor, iar populaţia putea simpatiza cu aceştia, în România majoritatea articolelor referitoare la romi sunt articole negative”, a considerat reprezentantul CNCD. Cu un pas mai departe a mers Cristian Pîrvulescu, el demonstrând că în România nu există nici măcar o confruntare între două forţe politice pe problema romilor. “Dacă partidul care se declară de stânga are o politică antisemită, atunci cu cine să se mai lupte partidele de dreapta? Nu există nici măcar o confruntare, pentru a putea vorbi de imagini ale acestei confruntări”, a declarat preşedintele Asociaţiei Pro Democraţia.

VoxPublica
VoxPublica
Lasă un răspuns

Your email address will not be published.