”Fără tatăl său, Novak nu era cine e azi”. Viața lui Djokovici, povestită de ziaristul care îl cunoaște cel mai bine

”Fără tatăl său, Novak nu era cine e azi”. Viața lui Djokovici, povestită de ziaristul care îl cunoaște cel mai bine

ianuarie 9, 2022 0

De la un capăt al lumii la altul, voci și mai multe voci. Meme-uri și mai multe meme-uri. Susținători și detractori ai sârbului Novak Djokovici.

Acesta se află acum într-un centru de refugiați din Australia, în așteptarea verdictului unui judecător, la contestația făcută pentru interzicerea intrării în Australia, din cauză că nu este vaccinat, iar țara de la Antipozi nu acordă viză de intrare persoanelor nevacinate.

Prin refuzul său de a se vaccina și respingerea vizei de intrare la Australian Open, jucătorul a devenit mai nou ultima vedetă a pământenilor negaționiști, care văd în el liderul mult-așteptat, în bătălia cu ”oculta” mondială și cu ”dictatura medicală”.

„De ce nu este iubit la fel de mult ca Nadal și Federer? Este întrebarea de un milion de dolari…?”, răspunde de la Belgrad jurnalistul Saša Ozmo, care a călcat pe urmele lui ”Nole” de șapte ani și cunoaște cum puțini știu dedesubturile campionului, într-un amplu articol din El Pais.

Saša Ozmo și Novak Djokovici

Se referă la veșnica controversă din jurul actualului rege al circuitului ATP.

Controverse de toate culorile: de la acele imitații batjocoritoare ale coechipierilor când avea vreo douăzeci de ani până la trucurile lui de a încurca niște jocuri, lovind cu rachetele pe asfalt, confruntările cu tribunele, confruntarea din New York cu un arbitru de linie care a făcut înconjurul globului în urmă cu doi ani sau turul balcanic pe care l-a montat la scurt timp după izbucnirea pandemiei și care a fost oprit, după un număr mare de infectați, printre care și el.

„A spune că Novak nu este iubit este o exagerare, pentru că are milioane de adepți în întreaga lume. Poate Nadal și Federer sunt mai iubiți în partea de vest, dar în Asia, America de Sud și Europa de Est, el este la fel de iubit ca și ei”, spune Ozmo.

„Poate că la jumătatea carierei a fost ceva mai diplomat, dar atât la primii pași, cât și acum, nu se teme să vorbească despre multe lucruri”, continuă jurnalistul, care descrie doi dintre cei trei piloni fundamentali ai campionului: tatăl, echipa, soția și copii.

Tatăl, speaker forte în aceste zile și în fața Parlamentului sârb, îl definește pe Djokovic drept „un Spartacus al lumii libere” și îl compară cu Iisus Hristos, „căruia, ca și lui Novak, i-au făcut totul”.

„Srdjan [părintele] l-a influențat foarte mult, nu numai pe teren, ci și în afara acestuia”, dezvăluie Ozmo, care lucrează pentru Sport Klub.

„Nu i-a făcut nicio favoare cu declarațiile sale în ultimii ani, dar este o figură cheie pentru Djokovic și fără el, probabil că Novak nu ar fi cine este astăzi. Spre deosebire de alți părinți care se amestecă în sarcina antrenorului, el i-a lăsat să ghideze partea pur tenis”, continuă el.

„Sunt o echipă amândoi și Novak îi apreciază profund loialitatea. Apreciază sfaturile lui Goran [Ivanisevic, consilier] și există Uly [Badio, kinetograful], care a ajuns ultimul în echipa sa și a fost cheie în reabilitarea sa [după operația la cotul drept din 2017]; și apoi este Marian [Vajda, antrenorul lor de-a lungul vieții], care este ca vecinul cu care vei bea oricând o bere… Se înțeleg bine atât pe pistă, cât și în afara ei, iar Novak, în acest moment al carierei, valorează chiar și mai mult acel tratament bun din afara terenului de joc”, continuă gazetarul care îl cunoaște atât de bine pe Novak.

În Serbia, chestiunea a devenit o problemă de stat. Djokovic – creștin ortodox, căsătorit cu Jelena Ristic din 2014 și tatăl lui Stefan (7 ani) și Tara (4) – și-a proclamat mereu dragostea pentru țara sa și nu a precupețit niciun efort pentru a concura cu echipa sa națională, în ciuda faptului că a preluat o încărcătura suplimentară de meciuri.

Este echipa lui, o a doua casă. Acum este un simbol al naționalismului patriotic și inclusiv din Spania primește laude din rândurile Vox pentru „nu îi este frică să se distanțeze de turmă” și pentru că a apărat „libertatea în fața dictaturii sanitare”, printre alte dedicații.

„Suntem o națiune mândră de sportul său și el este unul dintre cei mai mari sportivi ai noștri din toate timpurile. Avem sportivi grozavi la baschet, volei, polo pe apă… Dar la nivel global, Djokovic este cel mai recunoscut. În afară de asta, el este foarte apreciat aici pentru munca sa umanitară și pentru felul în care tratează oamenii de pe străzi. Desigur, nu toată lumea te susține; Nu este o iubire universală, dar aș spune că majoritatea oamenilor o fac”, spune Ozmo, care se concentrează pe chipul uman al lui ”Nole” și povestește cum s-a inspirat din autobiografia lui Andre Agassi, pentru a absorbi toate cunoștințele care plutesc în jurul lui.

„Ca orice sportiv de elită, Novak nu a avut o educație convențională, dar îi ascultă pe toți cei din jurul lui și învață. A călătorit mult, a cunoscut multe culturi și vorbește engleză, franceză, italiană, germană și puțin spaniolă. Este ca un elefant”, subliniază jurnalistul. El amintește și de yoga și meditație, acea „cale alternativă” pe care Djokovic a ales-o timp de un deceniu.

„Novak a făcut greșeli, desigur, dar a făcut și multe lucruri importante off the record: donații, muncă umanitară… Cu toate acestea, rar vezi cum se comportă cu rivalul sau în conferințele de presă când a pierdut, iese în evidență sau cum este relația lui cu mass-media sau cum recunoaște că mingea unui adversar a atins linia. Cred că venind dintr-o țară atât de mică precum Serbia, din blocul estic… Tenisul a fost întotdeauna un sport conservator și elitist, iar pentru unii este greu de acceptat că este atât de bun”, continuă Ozmo.

Djokovic s-a impus de mult timp ca un fel de Robin Hood care veghează asupra drepturilor și finanțelor celor mai modesti jucători de tenis, cei care se luptă să supraviețuiască cu mare dificultate pe exigenta arenă profesionistă.

I-a întărit imaginea de rebel. Zgomotul continuă.

„Nu cred că acest lucru ar putea avea consecințe negative pe termen lung. Pentru cineva care a supraviețuit bombardamentelor și a dormit în paturi metalice, trei nopți într-un hotel pentru refugiați din Melbourne nu sunt prea dăunătoare. Nu cred că este cazul, pentru că Novak este capabil să se motiveze și mai mult în fața acestui gen de lucruri, dar este clar că, dat fiind modul în care funcționează lumea astăzi, cu toate restricțiile, va înfrunta obstacole grele”, afirmă jurnalistul care îl cunoaște cel mai bine pe Regele Tenisului actual și al antivaccinismului global.

VoxPublica
VoxPublica
Lasă un răspuns

Your email address will not be published.