Frica precum o ghilotina

octombrie 11, 2009 0

Cine spune ca rezultatul de la Belgrad oricum nu mai conta, pentru ca stiam deja cat de departe era Capul Bunei Sperante de tricolori, se insala.
Tocmai ca nu mai exista nicio speranta , tocmai pentru ca ne doream viitorul mai arzator ca niciodata, am vrut sa vedem atitudine.Am vazut o ceata de curci lashe conduse din teren de doi indivizi fara caracter. Mutu si Chivu. Sunt subiectiv , recunosc: nu suport fotbalistii care isi inscriptioneza numele copiiilor pe ghete. De la Beckham incoace. Pentru ca e doar mareketing personal in aceasta dragoste exhibata artificial.Ceea ce m-a amarat la cei doi, dincolo de media echipei, nu a fost jocul lamentabil , ci faptul ca au fortat cartonase doar ca sa nu le mai puta tricourile a peste dupa derby ul cu Feroe, de miercuri, de la Piatra Neamt. Ei au de facut bani, nu de plimbat autocare prin coclaurile Moldovei. Revenind la joc sa fim multumiti ca am servit drept sparring –partener pentru o echipa care ar putea intra in istorie.Mai tineti minte jocul nostru contra Tarii Galilor din 93 de la Bucuresti? Si atunci s-a nascut o mare echipa. Serbia este o echipa matura si puternica si au un atu care tine de intrinsec. Pentru ei apartenenta la o natiune e esentiala. Mutu si maine ar juca pentru Sao Tome& Principe daca FIFA ar permite-o si oamenii aceeia ar garanta pentru creanta aia indolenta a lui Abramovich. Tocmai aceasta intelegere, a valorilor pe care le reprezinta un tricou national a facut diferenta sambata, pe Maracana belgradeana.. Determinarea lor vine de la faptul ca au inteles ca fotbalul este una dintre putinele inetractiuni unde au sansa sa arate ca sunt o natiune care conteaza, chiar daca SUA nu a devenit inca o putere si la FIFA, ci doar la ONU. Noi am inceput cu fundul in poarta si am sfarsit rasturnati in ea.Din punctul asta de vedere Razvan a mostenit complet gena de curaj a tatalui. La 0-2 a introdus un fundas central -pe Goian- si l-a urcat pe Radoi mai central, la inchidere. Radoi, cel care acum aduce mai degraba a pastor de camile, decat a fundas de marcaj. Singurele marcaje pe care le-a facut la Zigici au fost vanataile cu cotul pe gat. Krasici, cel care ne invinsese si la Constanta, a fost si acum metronomul care a innebunit apararea noastra. Chiar? Poate fi numita „aparare” un compartiment care incaseaza cinci goluri ? Faze fixe, suturi de la distanta, lovituri de cap, succesiuni de combinatii de baschet nord-american jucate cu piciorul de atacantii sarbi in careul nostru. Varga si Apostol sunt doua dintre gaselnitele prea tanarului Razvan, care se afirma deja satul de invataturile batranului sau tata, dar aseara nu au prea confirmat. Ii ajuta insa pe cei doi juactori sa intelega mai bine sansa care le-a fost oferita. Acum asteptam meciuri aparent nevinovate pentru noi, in care Israelul, Irlanda sau Slovacia sunt implicate. Interesul nostru pentru aceste echipe tine de firul acela prin care mai pulseza inca speranta de viata dincolo de decapitarea de samabata. Rezultatele lor ne vor lasa sa supravietuim (sau mai degraba nu!) in a doua urna valorica europeana. Caderea de acolo combinata cu prespectivele unui campionat submediocru si manevrabil ne va arunca departe de una dintre putinele bucurii de impartasit cu necunoscutii:calificarea la un turneu final.

Avatar
VoxPublica
VoxPublica
Lasă un răspuns

Your email address will not be published.