Gabriel Liiceanu. "Scrisori catre fiul meu"
„Tot ceea ce pot sa afirm cu siguranta este ca, atunci cind voi parasi scena, nu voi avea in minte teorii, ci mai degraba trosnetul unei crengi calcate in picioare, vocea cuiva in ureche, o ceasca ce cade si se sparge, avansarea unui val, conturarea mesei mele de scris, momentul cind tu, copil fiind, ma strigai sa vin sa te culc”. – Gabriel Liiceanu, Scrisori catre fiul meu.
Ca regula, textele scrise de GLiiceanu au parte de lecturi si de comentarii excesiv de politice, desi multe dinpaginile scrise de acesta au cu totul alte referinte. Ar fi pacat sa reduceti lectura acestei carti frumoase, cu pagini memorabile, la o goana dupa „argumente” in masura sa alimenteze umori si idiosincrazii. De fapt, daca imi ingaduiti o sugestie – nu o cititi cu ochii, ci cu urechea! ASCULTATI-O!
BONUS. Un interviu cu Gabriel Liiceanu in revista Cariere!
