…guvernul de uniune – ghid de intrebuintare (+ cum si-a incheiat Johannis cariera inainte de a o incepe)
…s-au dus la consultari. S-au dus la negocieri. Au dat telefoane. Si-au contactat sursele. Au despicat in patru guvernul Boc III si-n sapte guvernul de tehnocrati condus de Johannis. Dupa toata aceasta tevatura s-a ajuns exact acolo unde spuneam inca de ieri ca se va ajunge: la propunerea lui Basescu – guvern de uniune nationala cu sau fara premier independent. Vorba lui Hercule Poirot: nu e nevoie sa te agiti prea mult la fata locului. E suficient daca stai in fototliu si-ti utilizezi micile celule cenusii.
Unde s-a gresit? Unde au gresit atat politicienii cat si analistii? (1) Au facut calcule muuult prea complicate. Daca poti gasi explicatii simple, nu are rost sa te complici singur. Keep it simple, stupid! (2) Au ignorat faptul ca Basescu e previzibil de imprevizibil. Era limpede ca lumina zilei ca un astfel de presedinte, aflat in plus si in cursa electorala, nu va marsa la nici una dintre variantele vehiculate.
De ce? Dupa cum explicam si ieri, guvernul Boc III ar fi fost o solutie perdanta atat pe plan intern, cat si extern. Basescu ar fi fost perceput ca omul care se incapataneaza sa prelungeasca criza, riscand sa aduca Romania in incapacitate de plata. Cui prodest? Cui foloseste? Romaniei nu, lui Basescu nu. Varianta guvernului de tehnocrati cadea si ea, din (cel putin) doua motive: (a) acceptand o varianta propusa pentru prima oara de catre PNL, presedintele aparea drept un om care a cedat – or in Romania pana si banuiala de slabiciune se pedepseste, desi toata lumea clameaza nevoia de intelepciune, echilibru, s.a.m.d. (b) un guvern de tehnocrati ar prelungi inutil criza, pentru ca ar deveni – iertata-mi fie exprimarea ne-stiintifica – o ciuca a batailor pentru toate partidele. Nu ar fi doar suspectat de fraudarea alegerilor dar si de toate masurile impopulare, corecte sau nu, pe care ar trebui sa le implementeze pentru a evita intrarea in incapacitate de plata. Toti l-ar arata cu degetul, toti l-ar acuza ca face jocul „celeilalte parti”, etc.
Solutia? Tragand linia si facand socotelile ramanea doar varianta guvernului de uniune nationala. QED. Ceea ce trebuia sa se intample, s-a intamplat. [Nota: e fascinant cum atatia oameni destepti inca n-au invatat ca Basescu e intotdeuna cu cinci minute mai in fata; iar daca altul incearca sa fie cu cinci minute mai destept, el e cu zece; va dati seama ce-ar fi fost ca oricare dintre competitori sa fie cei care avansau aceasta solutie ieri, la negocieri? Ii dezamorsau intreaga strategie… Da’ asa e cand nu citesti Voxpublica pentru ca esti prea ocupat cu negocierile:)]
Avantaje? Pai, pe de o parte, avantaj Romania: cu un guvern de uniune nationala, partidele vor fi mult mai dispuse sa accepte masurile care musai trebuie luate pentru a evita intrarea in colaps. Pisica nu mai poate fi pasata, FMI e fericit, banii intra in tara, poporul carteste acum (va multumi mai tarziu), dar vina fiind unanim asumata, n-are impotriva cui sa-si descarce nervii. Daca si-i descarca pe toti, nu pierde nimeni.
Pe de alta parte, insa, si deloc de neglijat, avantaj Basescu: uite un presedinte echilibrat, care cauta solutii politice in fata unei crize politice, un presedinte responsabil, care – atentie! – nu se agata de partidul care-l sustine, PDL. Basescu se distanteaza exact atat cat sa le dea frisoane celor din PDL si sa-i tina in priza (a se vedea si postarea cu Basescu- da, PDL- nu, intru o mai buna lamurire).
Cum se poate face? Ca doar premierul isi alege guvernul, nu presedintele… Simplu: presedintele anunta ca va accepta un premier (independent sau nu, tehnocrat sau nu – pentru ca si aici e o diferenta) doar daca acesta promite un guvern politic de uniune nationala. (Daca isi incalca promisunea dupa acceptarea de catre presedinte, Basescu din nou castiga.) Are apoi zece zile pentru a-si alege cabinetul. N-o poate face, pentru ca partidele nu se inteleg? Castiga Basescu! O face? Castiga Basescu!
Ce se mai poate intampla? PSD, PNL, UDMR si PC refuza propunerea: castiga Basescu. Accepta propunerea – castiga Basescu. Ce mai pot face acum e sa-l sustina pe Johannis ca premier, acceptand insa varianta guvern politic de uniune nationala.
Oricum, ratand aceste calcule simple si prezentandu-se din partea PSD, PNL si UDMR, primarul Sibiului si-a dovedit adevarata anvergura politica: modesta, ca sa fiu eufemistic.
Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus cum se face politica asa.
(Va urma – cu siguranta:).
