Hahalera de Gigi Becali
L-a vrut pe Emil Hurezeanu presedinte de partid si, in 2009, candidat la Presedintia Romania. A fost refuzat. L-a vrut si pe CTP – pentru aceleasi „pac-pac”-uri politice, „m-ai inteles?”. Cel pe care Becali l-a insultat cindva intr-o cofetarie l-a refuzat si el. L-a vrut si pe Dan Puric. Si pe Stelian Tanase. Si pe Gabriel Liiceanu. Si pe Andrei Plesu. L-au refuzat.
Adevarul e ca Becali e disperat. Dupa ce l-a tavalit in mocirla pe Traian Basescu, recent, in calitatea de personaj fata de care DNA e acum foarte atent („nu mai glumesc cu astia, ba, ca, astia nu stiu, ba, de gluma”), i-a ridicat statuie sefului statului si a promis ca nu se va mai lua niciodata de „omul dreptatii”. Cind e disperat, Becali cocheteaza mai mult decit o face de obicei cu ideile marete si imposibile.
Daca – parerea mea! – DNA-ul va stringe si mai mult ochiurile sitei cu care il cerne pe patronul de la Steaua, „bunatatea” si „generozitatea” din sufletul acestui roman verde va clocoti si mai tare.
Bleah! O hahalera, cum spunea el cindva (dar despre altii) si cum spun si eu in titlu.
