Iliescu-mic exercitiu de imaginatie
Ce-ar fi daca Ion Iliescu ar recunoaste -adevarul, din punctul meu de vedere si nu numai al meu, al multor altora, de fapt-ca a jucat un rol intunecat in mineriade si nu numai acolo? Ca a deturnat istoria noastra recenta si ca a luat-o des pe aratura. Ce-ar fi daca, intr-un acces de sinceritate, ar spune ca declaratiile sale in chestiunea mineriadelor, sint vorbe de politician speriat ca ar putea plati pentru imensul rau facut? Ce-ar fi daca ar da ca exemplu de declaratie aiuritoare chiar fraza asta (recent spusa): „Desi nu s-a ajuns la finalizarea acestei cercetari , procurorii isi permit sa emita practic sentinta ca Ion Iliescu (sef de stat, ales cu 3 saptamani inainte, pe 20 mai 1990, de 85% din alegatorii care s-au prezentat la vot) ar fi determinat, cu intentie, interventia in forta a militarilor impotriva manifestantilor din Piata Universitatii si din alte zone ale Capitalei , fapt ce a avut ca urmare moartea si ranirea prin impuscare a mai multor persoane”? Ce-ar fi daca ar spune, spasit, ca, da, a luat multe decizii gresite si ca, din cauza acestora si a efectelor lor, a alungat din tara un patrimoniu inestimabil de capital uman? Ce-ar fi daca ar spune ca l-a luat gura pe dinainte cind a spus ca „rechizitoriul in dosarul Mineriadei risca periclitarea ordinii constitutionale”?
Da, stiu-ma duc sa beau o cafea. Poate chiar doua, trei..
