În caz că vă întrebaţi ce ne-ar mai trebui ca să ieşim în stradă
Cele mai nasoale depresii vin din neintegrarea socială. Şi recunosc că încep să am probleme în acest sens. Pentru că nu înţeleg. Nu înţeleg cum se poate să ieşi să faci manifestaţie pentru cipul biometric şi pentru toate prostiile şi să nu reuşeşti să te mai indignezi public în legătură cu chestiuni simple.
Aşa că vin eu cu o idee. Cred că maximum de ipocrizie nu s-a atins nici cu perioada electorală, nici cu alianţa PDL – PSD, nici măcar cu editorialele de după ale intelectualilor „angajaţi”. A fost atins cînd s-a anunţat bugetul.
Cum e posibil să mi se vorbească de criză şi vremuri grele, Băsescu fiind printre campioni, şi să văd dup-aia că Senatul, Camera Deputaţilor şi Administraţia Prezidenţială au milioane de euro în plus la buget (consultaţi tabelul din josul materialului din cotidianul.ro).
În mod normal, acum ar fi trebuit o ripostă dură şi scurtă măcar a sindicatelor: nu stăm de vorbă pînă nu vă reduceţi cheltuielile, tupeiştilor! Pînă atunci, Băsescu şi Parlamentul ar trebui să aibă interzis în discursuri subiectul criză.
Nu am citit proteste, nu le-am auzit. Poate şi pentru că am învăţat, în loc să ne indignăm serios şi să urlăm la ei din stradă, să scriem cîte un pamfleţel simpatic sau să glumim la televizor.
Consecinţă: mă omoară depresia deşi am cîştigat nu ştiu cîte trilioane de metri cubi de apă amară din Marea Neagră.
