…in maruntaiele junglei

ianuarie 3, 2009 1

termite22.jpgtermite1.jpg…ramasesem in adancul junglei, singuri cu Paco si Freddy. Ne intelegeam prin semne. Aukcoo luase o pusca si pornise numai el stia unde. Merge si-asa. Freddy era in fata – el era singurul care stia unde mergem -, Florin si cu mine la mijloc, Paco inchidea plutonul, sa nu carecumva se piarda vreun om alb pe raul Termitelor.
termite9.jpg 
Ma intrebam de ce da Freddy cu macheta in copaci, crestandu-i aparent fara nici un rost. Aveam sa inteleg mai apoi ca indienii isi intretin cararile prin jungla cum isi intretin americanii autostrazile, doar ca in loc sa mai toarne o galeata de asfalt, mai rup cate o creanga sau mai fac cate o crestatura. Astfel, pana si Paco poate sa se orienteze in jungla, desi n-a mai calcat niciodata prin partile astea. Semnele astea dureaza cateva luni, chiar un an, dupa care le inghite mama natura.
termite13.jpg
Pana si gesturile aparent gratuite au aici un rost. Crengile nu se rup degeaba, animalele nu se impusca degeaba, copacii nu se manjesc cu noroi degeaba: dupa ce gauresti un copac pentru a-i colecta „laptele”, sau il descojezsti pentru coaja, ii „ungi rana” cu namol pentru a se cicatriza mai repede. Nu e ecologie. E bun simt. Un arbore sanatos iti va da „lapte” (sau coaja, sau ce „da” el) si alta data – tie sau altuia.
rau16.jpg
Ca veni vorba despre descojire: Freddy s-a oprit in dreptul unui copac (Manchi manago – daca inteleg bine) – cu o coaja extrem de flexibila. Taie o fasie mai lunga si-si agata pusca de umar si una mai scurta pe care si-o leaga imprejurul capului. Nu vrea sa semene cu Rambo – nu-l stie, pentru ca n-a fost niciodata la cinematograf – vrea doar sa nu-i intre sudoarea in ochi.

termite11.jpg
Ne arata niste „nuci” (palm ungurawi?) care sunt folosite drept greutate pentru sageti. Invelisul, nu miezul, e bun de mancat si astampara setea. Ne mai arata si alte radacini, frunze, unele bune de medicament, altele bune de otrava, dar nu inteleg mare lucru. Notez cat apuc, cum apuc, intr-un carnetel pe care-l port cu mine.
relax3.jpg
termite10.jpg
Ne arata o ciuperca folosita drept „tabla de scris”. Ne scriem toti numele, moment in care aflam ca pe Paco il mai cheama si Perry. Radem ca niste copii.
termite6.jpg
Freddy incepe sa mearga din ce in ce mai repde prin jungla. Ii spun lui Florin sa tina pasul – se opreste la fiecare pas sa mai fotografieze cate o floare, un fluture, un copac mai ciudat, etc. „E un test, cred”, ii spun si asta il convinge sa devina ceva mai vioi. Greu e pana apa si noroiul ii intra in bocanci. De acolo-ncolo nu mai are ezitari cand e vorba de mers prin apa. Sau pe deasupra. Cand intalnim vreo apa mai adanca, Paco si Freddy taie repejor un copac pe care-l pravalesc pe deasupra. In mijlocul apei infig un alt par care e impins dintr-o parte in alta a paraului de catre fiecare trecator. Parul il folosim noi, albii. Indienii n-au nevoie.
termite2.jpg
termite4.jpg
Mergem din ce in ce mai repede. Vorbim din ce in ce mai putin si transpiram din ce in ce mai mult. In cele din urma ajungem. E, cum s-ar zice, un stand de vanatoare: o platforma instalata intr-un copac, deasupra unui parau la care vin sa se adape animalele. Nu apa e o problema in jungla, ci accesul la ea. Paraul asta e singurul care are maluri line, pe care poti urca si cobori.
termite17.jpg
Stam aici vreo jumatate de ora. Nu se intampla nimic. Nu vine nici un jaguar sa bea apa, poate si pentru ca nu prea e apa de baut – e sezon secetos si paraul e mai degraba o mlastina. Stam. Nu fumam, nu bem, nu vorbim. Stam. Ascultam fosnetul junglei.
termite19.jpg
Pe drumul de intoarcere, Freddy ne lasa in fata. E un test si asta. Va reamintesc: suntem in mijlocul unei jungle in care omul alb n-a mai pus niciiodata piciorul. N-avem telefoane prin satelit, n-avem radio, nu ne-avem decat pe noi. Ne putem orienta singuri? Putem. Mai greu, dar putem. Ne uitam dupa crengi indoite, dupa crestaturi in copac, dupa copaci mai ciudati pravaliti de-a curmezisul cararii si… dupa busola:). N-om fi albi degeaba. Stim macar ca ne indreptam in directia potrivita.

La rastimpuri, Freddy se opreste si bate cu macheta in radacinile palmierilor umblatori. Rasuna jungla. Din departare se aud sunete asemanatoare. E Aukcoo. Am avut multe intalniri la viata mea – niciuna, insa, in miezul junglei, cu un personaj pentru care „ciudat” ar fi un eufemism. Desi am intarziat aproape o ora, nu pare nervos. Dimpotriva. C-a fost coca, c-a fost un moment zen, omul e fericit. N-a impuscat nimic dar a scris trei pagini in carnetelul jerpelit pe care-l poarta-n permanenta la el.
termite18.jpg
Drumul pana in tabara e lipsit de probleme. Stim unde sa ne aplecam pentru a trece pe sub copaci, unde trebuie sa ne urcam peste copaci, lasand barca sa pluteasca sub noi, si unde putem sari cu barca peste copacii pe jumatate scufundati in apa.
termite16.jpg 
Betto ne asteapta cu o supa de yuca, spaghetti si carne de mohas pe jumatate putrezit. Nu e cea mai fericita combinatie, nu e ceva demn de Antoine Bourdaine, dar e mai mult decat nimic. In Amazon se mananca, nu se discuta. Zici bogdaproste daca ai ce. Dupa masa, Aukcoo scoate un pliculetz galben si-l toarna intr-un camel bag umplut cu apa din Comejen. E un soi de limonada perfect artificiala dar mult mai gustoasa decat apa luata direct de la sursa – iar dupa vreo cinci-sase ore petrecute in jungla, pare o adevarata mana cereasca. Inveti sa te obisnuiesti cu putin.
termite9.jpg
Bunaora, inveti sa gusti placerea spalatului in rau. Suntem cu totii plini de noroi din cap pana-n picioare, asa ca ne aruncam in rau si ne spalam – noi si hainele – cu un sapun facut din ulei de cocos (sau asa ceva). Am invatat ca nu trebuie sa ne temem de piranhas, dar asta nu inseamna ca peripetiile se opresc aici. Aukcoo si Florin sun in canoe, frecandu-si camasile, cand canoea se desprinde de mal si o ia usurel la vale, pe Ampyiacu in jos. Canoea n-are vasle si nici motorul instalat pe ea, asa ca, daca nu-i recuperam la timp, au toate sansele sa sfaraseasca intr-o margine de jungla, cativa kilometri mai jos, imbracati doar in chiloti. Norocul face ca aruncasem in barca o franghie lunga de 12 metri, asa ca aventura se termina la fel de repede pe cat incepuse.
termite15.jpg
„La munca!’, zice Aukcoo, odata vazut pe mal, cu hainele pe el. „Alin, Freddy si Betto – mergeti la pescuit. Noi ramanem aici si instalam hamacurile”. Zis si facut. Luam canoea si coboram cateva sute de metri in jos pe Ampyiacu, pana-ntr-un loc in care si eu si Freddy credem ca gasim peste. Arata ca un loc in care trandaveste pestele. Am doua undite (a mea si-a lui Florin). Freddy are o plasa. Ii invat cum se arunca, cum se mulineaza. Ei sunt fascinati, iar eu sunt fascinat de fascinatia lor. Radem intruna. Ei pescuiesc, eu ma bucur de bucuria lor. Stam ancorati in mijlocul junglei, pescuim, fumam, mestecam coca si ne intelegem prin semne. Pe deasupra noastra trece o pasare – mie, unuia, imi pare un papagal – dar Betto si Freddy sunt entuziasmati de-a dreptul, vazand-o. Dupa intoarcerea in tabara, multumita lui Aukcoo, inteleg ca era o pasare-paradis – e atat de rara incat vederea ei e considerata un semn de noroc. Sa fie primit(a).
termite5.jpg
Nu prindem mare lucru – mai exact, eu nu prind nimic, Betto nimic, iar Freddy prinde cu plasa cateva boroghine. Nimeni nu pare, insa, dezamagit. E destul pentru asta seara, din cate inteleg, iar pe indieni nu-i intereseaza altceva. Carpe diem. Inserarea cobora pe rau, ca si ploaia – o vedeai agatandu-se de jungla, urcand in susul raului. Am vaslit pana la tabara.
termite3.jpg
Hamacurile erau instalate, acoperisurile colibelor reparate. Frunzele de palmier asezate deasupra erau proaspete. „Pe astea trebuie sa le dam jos, maine, sa le uscam” – ne spune Aukcoo. Trebuie uscate doispe zile, altminteri putrezesc dupa cateva zile. „Daca-s uscate, rezista si zece ani”. Asa o fi.
termite7.jpg
Deocamdata avem altele pe cap. Se face intuneric si trebuie sa ne pregatim pentru prima vanatoare de noapte in jungla. (Va urma – episodul viitor interzis minorilor:))
termite8.jpg
termite20.jpg

VoxPublica
VoxPublica
Lasă un răspuns

Your email address will not be published.