Înapoi acasă, de sărbători
Trenul a început să fie o variantă atrăgătoare de circulat după sărbători. Nu te uită Dumnezeu în coloana de maşini de pe unde te întorci acasă. Nu te vizitează nici o idee sinucigaşă, să depăşeşti cînd nu trebuie şi, dacă te-ai lungit cu petrecerea, nu vine poliţistul să te pună să sufli în fiolă. Dar cum să iei trenul cînd te duci la rudele de la ţară? Cum să nu parchezi în curte, dar la vedere, ori pe marginea şoselei – şi mai la vedere – să-ţi vadă maşina amicii din sat sau din orăşelul de unde ţi-ai luat tălpăşiţa la Bucureşti? Ce haz mai are să te duci la ţară, fără această mică bucurie de conducător auto care în Capitală nu atrage atenţia decît cerşetorilor de la intersecţii şi agenţilor de circulaţie? Eh, dacă s-ar face nişte trenuri de întors acasă, care să aibă la coadă vagoane în care să-ţi sui maşina, ar cîştiga şi CFR-ul un ban şi am reveni în devălmăşia Bucureştiului senini şi încă aromiţi de petrecere.
