Intelectualii lui Crin versus cei ai lui Băsescu: Suntem prieteni, dar mai prieten ne e adevărul
Pentru o clipă am avut senzaţia că ei nu există în realitate. Câteva zeci de telefoane la capătul cărora nu răspunde nimeni, poate doar o mesagerie, câteva refuzuri polticoase, dar ferme, câteva conversaţii încheiate înainte de a începe şi câteva nume care au spus că se află pe listă din greşeală. E vorba de „Intelectualii lui Antonescu”, adică de cei care au semnat manifestul public de susţinere a candidaturii acestuia iniţiat de fostul preşedinte Emil Constantinescu şi de la care am dorit să aflăm de l-au ales pe prezidenţiabilul PNL, cu ce proiecte vin în spaţiul public şi cum se raportează la omologii lor din tabăra preşedintelui Traian Băsescu.
Primul apel a fost unul sigur, confortabil şi consistent. Zoe Petre, fostul consilierul prezidenţial al lui Constantinescu şi fosta şefă de doctorat a lui Antonescu, după cum am aflat din dialog. „Pe Crin Antonescu îl cunosc foarte bine, dânsul mi-a fost student şi doctorand şi a fost unul dintre cei mai buni pe care i-am avut în aceşti ani. Mă simt reprezentată”, a explicat doamna Petre, care a lăsat construirea unei viziuni politice pe umerii fostului ei elev. „Eu nu pot să spun că aş avea un alt proiect acum decât ca România să aibă un proiect. Sentimentul meu este că nu îl are în acest moment. Sigur, preşedintele a venit de-a lungul timpului cu mai multe teze, pe care susţinătorii domniei-sale le-au îmbrăţişat, dar acestea nu mi se par proiecte care să spună românilor cum ar trebui să arate România peste 20 de ani. Noi am încheiat recent un proiect politic început la 1848 acela de a integra România în rândul ţărilor civilizate. Am reuşit asta în 2007, odată cu intrarea în Uniunea Europeană, iar acum avem nevoie de un proiect de anvergură, de o viziune. Iar convingerea mea este că domnul Antonescu o poate oferi”.
Adeziunea necondiţionată a „intelectualilor lui Băsescu” la toate gesturile şi afirmaţiile acestora, o nedumeresc. „Personal nu am nici adversitate (faţă de domniile lor, n.red). Nu e o chestiune pe care să o privesc altfel decât ca pe o curiozitate. Mi-e greu să înţeleg lipsa spiritului critic în cazul susţinătorilor domnului Băsescu. Eu am lucrat pentru Emil Constantinescu. Nu m-am putut detaşa însă de spiritul critic, de ideea de a critica chiar şi greşelile prietenilor. Mă nedumereşte, nu pot să îi înţeleg pe acei intelectuali care l-au urmat pe Ion Iliescu, nici pe cei care o fac acum orbeşte cu Traian Băsescu. Nu o să mă convingă nimeni că nu greşeşte, dacă i-ar fi spus de fiecare dată când greşea, probabil ar fi făcut-o mai puţin”, spune Zoe Petre.
Actorul Emil Hossu, profesorul Lucian Boia sau regizorul Dan Piţa au refuzat să vorbească despre susţinerea lor pentru Antonescu. Fiecare în felul său: Hossu spunând că nu doreşte să poarte un astfel de dialog la telefon, Boia că susţine candidatura liberalui şi atât!, nu participă la dezbateri pe acest subiect, iar Dan Piţa, ceva mai brutal, închizând pur şi simplu brutal telefonul, după ce i s-a comunicat tema conversaţiei: Crin Antonescu. Pianistul Dan Grigore, cel care figura pe pliantele împrăştiate de liberali, a declarat că se află acolo dintr-o eroare: un exces de zel al lui Emil Constantinescu.
După trei eşecuri, două răspunsuri pe email. Cu aceeaşi nuanţă critică la adresa susţinătorilor lui Băsescu: rectorul Universităţii Naţionale de Arte din Bucureşti, pictorul Sorin Ilfoveanu şi scriitorul Caius Dobrescu. Ultimul a precizat că nu a semnat pentru Antonescu, deşi apare în manifest, dar că îl va vota pe prezidenţiabilul PNL.
„Ceea ce m-a determinat să-l susţin pe dl Crin Antonescu este crezul meu liberal. Mi-ar plăcea să cred că dl Antonescu va reimpune ideea liberală că omul de stat este mai important decât omul politic, va promova un comportament civilizat şi va susţine valorile culturale. În ceea ce-i priveşte pe intelectualii dlui Băsescu, pentru unii dintre ei având o mare consideraţie, opinia mea este că interesul e acela care îi determină să-l susţină. Dar acest lucru poate fi justificat, dacă intelectualul îl foloseşte pe politician”, spune Ilfoveanu.
„Nu mă regăsesc în primul rând în principiile domnului Antonescu. Mă regăsesc in formaţia lui intelectuală – este istoric, deci format in spiritul ştiinţelor umaniste, pentru care libertatea de gândire înseamnă interpretare, nu explicaţie. Cred că in orice politică e nevoie de acest gen de flexibilitate. Îl asociez pe dl Antonescu cu istoricii de valoare din generaţia mea – oameni formaţi nu în spiritului naţionalismului militant şi orb, ci în cultul obiectivităţii şi respectului pentru complexitate – cosmopoliţi şi liberali în spirit. Opţiunea d-lui Antonescu pentru dl Klaus Johannis ca prim-ministru cred că vine din această deschidere a minţii. Apoi, mă identific cu modul în care dl Antonescu tratează foloasele materiale pe care le-ar putea deduce din funcţiile şi demnităţile publice. Adică, le dispreţuieşte, dovedind că este un om cu adevărat liber. În plus, demnitatea şi discreţia cu care a trecut peste teribile tragedii personale îmi impune cel mai adânc respect”, susţine Caius Dobrescu.
Intelectualul braşovean spune că proiectele lui Băsescu sunt generoase şi ale ar putea fi promovate şi de Antonescu. Problema cu actualul preşedinte este că nu este credibil. ” Eu unul nu simt deloc că ar fi necesar să se pună în discuţie alte idei sau să se inventeze alte priorităţi, numai pentru ca să nu fie cele „lansate” de dl. Băsescu. Descentralizarea şi regionalizarea, reforma radicală şi profesionalizarea administraţiei (buna guvernare), reforma profundă a educaţiei, ca să o aducem în rând cu rigorile unei economii libere şi ale unei republici a oamenilor liberi mi se par temele reale, indiferent de cine le-a lansat. De altfel, este un merit real al d-lui Băsescu de a fi fixat ţinte extrem de corecte. Problema nu sunt obiectivele reformei fixate de domnia-sa. Problema este aceea a încrederii în cel care îşi asumă un asemenea program. Nu cred că el poate fi dus la îndeplinire de cineva care, indiferent de calităţile sale personale, privilegiază pe faţă interesele propriei familii în dauna celor publice. Cred că un asemenea personaj este detrimental tocmai fiindcă marea majoritate a românilor procedează aşa, cultivă fără ruşine amoralismul familial. Preşedintele meu trebuie să poată înscena în mod convingător demnitatea cetăţenească”.
„În privinţa acelora dintre „intelectualii apropiaţi Presedintelui” pe care îi cunosc şi care îmi sunt prieteni, nu pot spune că mi-am schimbat în vreun fel sentimentele personale faţă de ei. Îi consider prieteni şi îi preţuiesc pe Cătălin Avramescu, Cristian Preda, Sever Voinescu. Şi sunt convins că opţiunile lor, indiferent cât de diferite sunt de ale mele (probabil mai degrabă in privinţa mijloacelor decât a scopurilor), nu sunt dictate de interese meschine, ci de credinţa în idei şi valori”, adaugă Dobrescu.
