Ipocrizia religioasa
Sub diferite forme si consistente, in mai toate guvernele Romaniei a existat un departament care se ocupa, in principal, cu distribuirea banilor catre biserici. Catre cea ortodoxa in principal. Uneori, acest departament era ridicat chiar la rang de minister. Mi se pare o tampenie ca banii publici sa fie cheltuiti pe ridicarea de biserici. Pentru ca statul si biserica trebuie sa fie doua entitati separate. Niciodata, cand cele doua s-au amestecat, nu a iesit ceva bun. Bisericile au susrsele lor de venit. Donatii, mici afaceri, au luat inapoi case, palate, paduri. Este, bineinteles, problema preotilor fara parohii, care mai degraba trag cateva sfori ca sa le faca statul o biserica (si prin stat ma refer inclusiv la primarii, consilii judetene), decat sa isi faca meseria acolo unde ar fi nevoie de un preot. Este, ca si cum, un medic specialist, fara post, solicita statului sa-i faca un spital, iar statul cuminte il construieste.
Pur si simplu este atat de ipocrit ca sa spui cum banul e ochiul dracului, dar cu cealalta mana iei cat se poate de multi bani din „avutul obstesc”. In loc sa dea bani prin hotarari de guvern pentru biserici si bisericute, mai bine s-ar desfinta acest Minister al Cultelor (pentru ca de aici pleaca cele mai multe note de fundamentare cu privire la finantarea publica a lacaselor de cult) si s-ar infiinta o agentie care sa foloseasca aceiasi bani pentru orfelinate si azile de batrani. Oare pusi sa aleaga intre un orfelinat si o parohie cu biserica nou-nouta, ce ar alege sfintii parinti?
