Klaus – premier, Johannis – preşedinte

Klaus Johannis şi Lucian Croitoru au intrat în cursa pentru preşedinţie. Despre cei doi şi despre prezumtivele lor guverne, se va discuta în această perioadă mai abitir decît despre Băsescu, Geoană, Antonescu şi Oprescu, separat sau la un loc. Era întrucîtva previzibil şi am spus-o şi în cîteva emisiuni sau editoriale din trecut: candidatul care va veni în cursa electorală cu cea mai credibilă variantă de prim-ministru are şanse considerabil crescute. Românii au avut timp, pe parcursul mandatului de pînă acum al lui Traian Băsescu, cel mai jucător dintre toţi preşedinţii pe care i-a avut România după ’89, să se convingă de un adevăr simplu: puterile şefului statului sînt limitate, el poate să blocheze multe, dar poate prea puţin să descurce o situaţie politică.
Într-un astfel de context, Crin Antonescu a luat faţa celorlalţi contracandidaţi prin mutarea Johannis-premier. E suficient? Nicidecum, dar intuiţia de care a dat dovadă, dublată de abilitatea politică pe care nimeni nu i-o mai poate acum contesta, ne dezvăluie un Crin Antonescu diferit, capabil de surprize majore. Mircea Geoană e actor secund în dramoleta politică a acestor zile, Traian Băsescu a fost luat prin surprindere, Oprescu cerşeşte o fărîmă de glorie, declarîndu-se şi el de partea lui Johannis. Încă se joacă, meciul intră în prelungiri.
E greu de crezut că liberalii şi pesediştii vor accepta întrunirea Camerelor Parlamentului în şedinţa comună pentru învestirea unui Guvern Croitoru înainte de 6 decembrie. Sau, dacă o vor face, se va întîmpla o singură dată şi numai dacă vor fi siguri de sprijinul UDMR pentru a „trînti” la vot un astfel de cabinet. A doua oară e exclus, dintr-un motiv simplu, numit alegeri anticipate. UDMR are în continuare un cuvînt greu de spus, iar cele zece zile pe care Lucian Croitoru le are la dispoziţie pentru alcătuirea echipei sînt, de fapt, zece zile de negocieri intense pe flancurile PSD-PNL-UDMR şi PDL-UDMR. Mai mult ca sigur însă, după eşecul din episodul moţiunii, Traian Băsescu se va arunca el însuşi la atac în aceste negocieri, pentru că, de această dată, nu mai e în joc soarta Cabinetului Boc, ci însăşi candidatura lui la preşedinţie. Împins în corzi de adversarii politici, domnul Băsescu e legat acum de soarta prezumtivului premier Croitoru şi n-are o postură confortabilă. Avantajul major pe care-l deţine ramîne, în continuare, Guvernul Boc, un guvern-zombi, care a murit la moţiune, dar bîntuie încă prin Palatul Victoria şi s-ar putea s-o facă bine-mersi pînă la încheierea cursei pentru preşedinţie. Se prefigurează, aşadar, un statu-quo care, în cele din urmă, e în avantajul actualului preşedinte cîtă vreme Guvernul Boc organizează alegerile prezidenţiale.
Dar, dintre toţi contracandidaţii lui Traian Băsescu, cel mai puternic e astăzi… Klaus Johannis! O mutare surprinzătoare, o rocadă Antonescu-Johannis, ar putea fi echivalentul episodului Băsescu-Stolojan din toamna anului 2004. Pare aproape de neimaginat acum, dar sînt deja liberali, şi nu numai, care se gîndesc cu voce tare la o astfel de variantă. Decizia îi aparţine însă lui Crin Antonescu, şi, dintr-o astfel de perspectivă, el dă în aceste zile un examen de maturizare politică. Cum l-a convins pe Johannis să fie posibil premier, l-ar putea convinge, şi încă foarte uşor, să fie şi candidat la alegerile din 22 noiembrie. Adaug, pentru liniştea doamnei Johannis, că o astfel de candidatură îl scuteşte pe primarul Sibiului de coşmarul pierderii fotoliului de primar în cazul unui eşec.
Următoarele ore sînt decisive, pentru liberali mai ales. Pot alege să meargă în continuare pe varianta Crin Antonescu – perdantă, din punctul meu de vedere –, sau ar putea schimba radical jocul politic prin transformarea PNL în cel mai important partid al României, partidul care va da adevăratul contracandidat al lui Traian Băsescu în scrutinul din 22 noiembrie.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here