Fara de cusur intre popoarele lumii, poporul roman ar fi perfect daca acesti perfizi dusmani nu l-ar pandi din umbra si n-ar strica fabricile, moravurile si acum cascadele.

Dusmanii nostri sunt de doua feluri: dusmanii din exterior, de care ne ferim imbracand ie (doamnele) si cojoc mitos de oaie (domnii) si incercand sa ramanem departe de tot ceea ce strainatatea incearca sa ne ofere ca sa ne corupa.

E vorba aici de carti care nu sunt despre Viata Sf. Andrei, dar si de pasta de dinti cu alta aroma decat mujdeiul, precum si muzica indracita (nu ma puneti sa descriu genul), excluzand totusi manelele. Cu aceste tentatii nu putem lupta decat inchizand granitele, dupa ce in prealabil am zvarlit toti strainii afara. Ideal, fara portofele, caci banii lor sunt totusi necesari.

Cu dusmanii din interior e alta poveste. Ei trebuie adusi inapoi la iubirea de popor, reeducati si reintegrati in valorile noastre neaose.

Tot dusmanii din interior trebuie pusi sa se lepede de Lucian Boia si sa-si decoreze casa cu icoane cu Daniel Roxin sau, la alegere, orice personaj cu barba care seamana a calugar dac. Tot ei se pot reabilita prin mazgalirea tututor spatiilor publice libere cu formule gen „Romania e Romania”, sau „Eroii nu murim niciodata!”.

Daca nimic din toate astea nu merge, poporul roman trebuie sa-si gaseasca o mana de fier. Una care sa ia dusmanii acestei tari si sa-i trimita in localitati indepartate si fara net, unde nu mai pot semna petitii online pentru alaptarea in public sau construirea de piste de biciclete peste ruinele vechilor berarii infiintate de Burebista dupa taierea viilor.

Pana atunci, dusmanii raman totusi utili pentru patriotii adevarati.

Si asta pentru ca, in lipsa oricaror realizari in viata (cariera, descoperiri stiintifice, acte de caritate sau macar niste studii ca lumea), patriotii nostri adevarrrrati nu au alta sursa de notorietate sau scop in viata decat lupta cu inamicii poporului roman.

De fapt, vorbind serios, relatia lor e o simbioza atat de buna, incat patriotismul cere neaparat ca dusmanii, cand nu exista, sa fie inventati.

Fara ei, marii nostri nationalisti ar fi niste insi fara scop, care umbla teleleu intre doua weekenduri cu meciuri.

Asa, sunt acolo unde patria o cere, ridicand pietre si gasind sub ele inca un inamic.

Tre’ sa fie vreo urma de neomarxist, ungur sau necredincios pe-acolo! Cautati bine, cu scafandri!