Madonna şi aparatul bisericesc de marketing involuntar
Apare noul Dan Brown, carte sau film. Apare noul Harry Poter, carte sau film. Intră Madonna în turneu şi, inevitabil, intră în scenă protestul bisericii catolice, fie direct de la Vatican, fie din Polonia sau, iata, din Romania. Stirea indignarii bisericii circulamai repede decit numărul de prosoape comandate de divă „pentru ea şi pentru echipă”
Admir oricum implicarea in contemporan a catolicilor, mult mai mult decit asteptarea indiferenta a Judecatii de apoi din ortodoxie. Dar protestul catolic a ajuns componenta obligatorie de marketing. Daca nu riposteaza biserica se cheama ca ai ratat filmul, turneul sau cartea cu vrăjitori prepuberi. Din punctul asta de vederea, tacerea ortodoxa pare ceva mai inteleapta. Dar e una de forma, sa ne amintim de scandalul cu piesa Alinei Mungiu Pippidi si alte asemenea indignari.
Scandalul cu biserica a devenit mult prea comercial si mult prea lipsit de istoric. Iar Madonna si-a consumat de mult timp rezervele de blasfemie. Acum e o biata misticoida care bea apa sfintita si cinta Like a virgin. Nici macar habotnicii nu-i pot lua in serios bietele rabufniri antibisericesti.
In orice caz, daca as avea un eveniment mare de pus la cale, as face o donatie generoasa pentru orice acuzatie de blasfemie. O fi in regula ca biserica sa fi ajuns centrul indignarii de forma? Sintem de zeci de ani in ordinea mondiala a marketingului. Si ma mir ca nici macar catolicii n-au invatat rostul si efectul unui protest.
