Marian Drăgulescu. Campion. Atât.
Drăgulescu este printre puținele personalități mondiale care ar putea să-și confecționeze cărți de vizită simple, eliptice : “Marian Drăgulescu. Campion. Atât”. Cartonul acela, de cele mai multe ori alb, lucios sau mat ar fi onorat să suporte presiunea tiparului cu numele gimnastului nostru. Performanțele “marocanului” sunt uluitoare și poate că nebunia momentului nu ne arată dimensiunea reală a succeselor sale (succesurile sunt în alt domeniu…). Și asta doare pentru că românii au arătat de-a lungul istoriei ca poporul își apreciază foarte târziu valorile, uneori chiar post mortem. Probabil că și din invidie și din nepăsare, dar și din lejeritatea pe care o arătăm atunci când tratăm subiecte lipsite de … can-can.
După cele 2 medalii de aur londoneze două publicații (coincidență sau nu, nu mă pricep la numerologie) au ținut să pună pe prima pagină titluri legate de viața extra-sportivă a lui Drăgulescu și de trecutul tumultuos al relațiilor lui. DE CE? Oare nu mai puteau aștepta câteva zile? Nu era mai importantă izbânda sportivă, decât mizeriile? Categoric sunt întrebări retorice, dar totodată realizăm cât de ușor ne putem distruge valorile.
Să fii Marian Drăgulescu, să iei două medialii de aur la Mondiale, să obții cea mai mare notă din concursul de sărituri, să inventezi piruete și elemente care să îți poarte numele nu sunt oare suficiente subiecte de primă pagină? Și acestea sunt fațetele frumoase ale vieții de sportiv. Ce sa mai vorbim de muncă, efort, sacrificii, riscuri, privațiuni? Dar ele pălesc în ochii unora atunci când vine vorba de scandal, iar eterna scuză este că doar așa se vinde ziarul… Fals și totodată dureros!
Marian Drăgulescu a intrat în galeria sportivilor uriași ai acestei țări și am convingerea că vom mai tremura la săriturile lui sau la cavalcada de salturi de la sol. Iar ochii ni se vor umezi din nou la intonarea imnului. Și știți când? La Jocurile Olimpice din 2012. Și știți unde? Tot la Londra!!! Mondialele de anul ăsta nu reprezintă decât încălzirea pentru Drăgulescu. Aștept o nouă reprezentație de gala, în aceeași sală, peste 2 ani și jumătate! RESPECT Marian Drăgulescu!
