Minima Golania (remember: 13-15 iunie)
Spiritul „golanesc” care a animat in iunie 1990 Piata Universitatii a fost invins atunci, imediat, de bitele minerilor si de cei care i-au adus acolo, dar si de nemernicia unei majoritati politice iresponsabile si incremenita in trecut. Ulterior insa, el a invins in tot mai multe situatii. Astazi, iertat sa imi fie optimismul, dar nu renunt cu nici un chip la el, „golaniada” e una din fortele de profunzime care ne-au impins decisiv pe o turnanta a istoriei rezonabila. Sa ma explic putin: agenda maximala a Pietei Universitatii din 1990 nu a apucat sa fie in practica (si pentru asta, sint multi de aratat cu degetul), dar valorile minimale care au dat viata acelui moment astral al fragilei democratii romanesti sint acum, in proportie majoritara, acceptate si utilizate drept ghid.
Mult din ce e bine astazi cu Romania a fost „insamintat” atunci, in iunie 1990, de „golani”. Decenta, adeziunea fara rest si fara echivoc la Occident, pluralitatea, curajul de a spune „nu” – sint „simburi” de viata noua si de lume mai buna pe care i-au plantat „golanii”, unii dintre ei platind cu viata sau cu sanatatea indrazneala de a cere o lume normala.
„Golanii” de atunci si „golaniada” sint „bunuri” de patrimoniu national. Cei care contesta asta sint in cel mai bun caz ignoranti; restul, sint sau idioti sau buni de inchisoare; sau, in nu putine cazuri, si una si alta. Destui dintre cei care sint buni de arest sint inca in viata; ar merita din plin un loc in celula.
