Monologul electoratului în drum spre abator
Traian Băsescu, Mircea Geoană, Crin Antonescu, Sorin Oprescu, Traian Băsescu, Mircea Geoană, Crin Antonescu, Sorin Oprescu, Traian Băsescu, Mircea Geoană, Crin Antonescu, Sorin Oprescu… poate metoda asta cu smulsul petalelor nu e cea mai fericită. Dar cum altfel m-aş putea hotărî pe cine să votez? Eu merg la vot să ştiţi! Nu sunt unul dintre cetăţenii indiferenţi la soarta tării, „miserupişti”, cum obişnuia cineva să îi numească. Mergeam la vot chiar şi pe vremea împuşcatului, chiar dacă aveam de ales între X-escu şi Y-escu, ambii având aceleaşi planuri şi idealuri socialiste. Mare diferenţă nu se observă de aici de la nivelul meu.
M-am prezentat negreşit la urne cu fiecare ocazie. Am votat încrezător Schimbarea. I-am dat fiecăruia şansa de a-şi demonstra potenţialul. Se pare însă că avea dreptate Laurence J. Peter când spunea că „într-o ierarhie, fiecare angajat tinde să se ridice până la nivelul lui de incompetenţă”. De asta m-am convins demult. Au avut grijă toţi aleşii de până acum să fie aşa.
Mă încearcă o nehotărâre profundă. E adevărat, nici eu nu mă prea pricep la politică, mecanisme macroeconomice sau strategii de dezvoltare susţinută. Ceva mă face să cred că şi dacă m-aş pricepe tot nu aş înţelege mare lucru din programele candidaţilor. Până acum am votat în funcţie de simpatii, de promisiuni, de manipulările din presă, chiar în funcţie de şpaga electorală câteodată. Totuşi, parcă niciodată votul nu a fost o sarcină atât de ingrată ca acum.
Să-l votez pe Băsescu? Pentru că e bun de gură, sau pentru că a condamnat comunismul? Sau pe Geoană? Pentru că e diplomat sau pentru că a şi-a tras spot electoral în care îşi face semnul crucii după ce se pupă cu Iliescu şi dă mâna cu Năstase? Parcă Antonescu e din ce în ce tot mai simpatizat. Dar cine mai e şi ăsta? Ce a făcut în ultimii 20 de ani? De unde ştiu că nu e doar păpuşa de cârpe a petrodolarilor? Mai e şi Oprescu. Oare nu promitea în primele lui zile de primar că nu va candida la preşedinţie? Cu atitudinea lui de Che Guevara, mă tem că va transforma România în cel mai mare sanatoriu de boli mintale din lume. Doar aşa, de dragul recordurilor.
În felul acesta am ajuns să apelez la vechea metodă cu smulsul petalelor. O alternativă viabilă nu am la îndemână. Aşa e când faci parte dintr-o „generaţie de sacrificiu”. Nu-i nimic, sunt consolat de mic, cum zice un rapper în vogă. M-am obişnuit să fiu luat la mişto şi să se profite de pe urma naivităţii mele. Eu merg mecanic înainte. Ne vedem aşadar la alegeri! Vă salută cu stimă, al dumneavostră Electorat!
