Mulţumesc, Alina Mungiu-Pippidi


    Dacă Mungiu-Pippidi nu punea problema simplu in legatura cu Elena Basescu, zecile de voci intelectuale, eroine, martire ale libertatii presei ar fi tacut mîlc, ba chiar ar fi gasit explicatii interesante pentru przenta fiicei presedintelui pe liste. De aia ma enerveaza din ce in ce mai mult anturajul băsescian, compus aproape complet din oşteni dedicaţi trup şi suflet şi, în din ce în ce mai mică măsură, din simpatizanţi critici.
    Graţie doamnei Mungiu, a fost măcar reparată o chestie de bun-simţ. Mă rog, Elena Băsescu a ieşit şi a făcut un apel la partidul din care a demisionat să o ajute cu semnăturile. Sper ca asta să nu trădeze vreo strategie de „independent” gen Oprescu… Deşi independenţa asta se anunţă ca un nou trend periculos, e totusi bine ca a fost oprita o candidatura de cumetrie pe fata.
    Citez vreo doua chestii din interviul excelent pentru Academia catavencu:

    Eu nu prea dau telefoane la preşedinţi, ăsta e un obicei al oamenilor care au de solicitat ceva. Şi cred că nici cînd nu au, sînt percepuţi că ar avea. Preşedintele mă sună el cînd are nevoie de mine

    Putem să îl păstrăm pe Băsescu-omul legii, care merge la CSM, întoarce legi proaste la Parlament şi debarcă în Har-Cov să vorbească de Constituţie, sau vor reuşi ăştia ca dna Udrea să îl transforme într-o caricatură a lui însuşi, un om cu casă mare, rude, nevoi? Aici se duce bătălia.

    As plusa si as spune ca nu e vorba aici de dimensiunea Udrea a personalitatii lui Basescu. E vorba de slabiciunile afisate pentru lingai. Si slabiciunea stranie pentru injuratorii de duzina şi nu pentru ăia de calibru.
    Cit despre Elena Basescu, primul pas absolut necesar in cariera independenta: cursuri de limba romana.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here