…n-am crezut c-am sa-nvat a da limbi vreodata…
…pururi tanar, investmantat in mantia-mi… N-am crezut cand mi s-a spus ca exista o „retea”, un „net”, o panza de paianjen pe care se leagana, fara sa se rupa nicicand, o turma de elefanti. N-am crezut ca, daca iti permiti sa „ataci”, fie si piezis, unul sau mai multe personaje din cercul „reputatilor”, esti automat trecut pe o „lista neagra” dincolo de care nu mai razbate nimic. Ca ti se interzic publicatiile in orice revista mai mult sau mai putin „literara” serioasa. Nu cred in conspiratii.
Fac exces de ghilimele pentru a amana momentul in care trebuie sa spun lucrurilor pe nume, oricat de tare m-ar durea: am crezut ca prietenul meu e paranoid pana m-am convins de contrariul (si, domnule Nistorescu, sa nu incercati cumva sa folositi acest text in favoarea propriei agende, pentru ca MI-E SCARBA de ceea ce faceti cu un ziar la care am tinut). Intr-adevar, omul cu pricina – de cand si-a permis sa critice – nu mai are „intrare” pe nicaieri: nici la 22, nici la Dilema Veche, nici la Observatorul Cultural – nicaieri. A devenit o persona non-grata. E un non-nume, in ciuda (sau datorita?) publicatiilor din „strainatate” (pun cuvantul intre ghilimele, pentru ca diferentierea intre „strainatate” si „acasa” reprezinta un subiect de sine statator.)
Nu dau nume nu pentru ca sunt sfios – ca nu sunt – ci pentru ca astept ca oamenii cu musca pe caciula sa se simta: NU poti face apologia democratiei, cata vreme tu, ca persoana publica, cu functii de raspundere, cenzurezi texte pe considerente ideologice.
Eu, unul, inca mai sper. Sper ca sunt paranoic si ma insel cumplit.
PS Ramasem dator cu un comentariu la adresa dezbaterii IPS – iata-l: Domnule Valeriu Stoica, sunteti suficient de inteligent – nadajduiesc – ca atunci cand vi se fac observatii de bun simt sa nu le incadrati, automat, in tabara dusmani – vezi interventia Stanomir, care v-a scos, evident, din sarite. Sfatul medicului: luati-va „sarite” cu un numar mai mic. Nu glumesc.
