Nedreptatea Pătrăşconiu. Ce-am găsit la Coti după concediu
ei, prima zi de muncă… abia acu apuc sa spun si io citeva chestii:
– e o nedreptate ca pleaca asa, dupa un simplu anunt in sedinta, Cristi Patrasconiu – nu e normal ce s-a intimplat azi, am discutat-o cu noul director care a tinut sa-si asume responsabilitatea fara sa ofere explicatii. Sînt oameni pe care nu-i poţi înlătura aşa după o muncă de ani de zile. E mare pacat ca pleaca si Liviu Antonesei. O mare lecţie a acestor zile este fragilitatea incredibila a meseriei – jurnalistul corect a pierdut si bruma de incredere pe care o avea in sine. El este prins intre capricii manageriale şi ceilalţi jurnalişti vînduţi care acum chirăie de fericire de pe margine
– e mare pacat ca ziarul isi ia lovituri de la presa fara coloana, gen Mircea Badea & Roncea, dupa gesturi necugetate facute de Cornel Nistorescu. Tot incerc sa descopar omul care a facut atita bine la EVZ, care ne-a tinut spatele in multe situatii nasoale si care a facut posibila una dintre cele mai tari echipe jurnalistice din ultimii 20 de ani. E si motivul pentru care nu judec pina nu aud macar niste incercari de explicatii din partea d-sale, asta daca un jurnalist (fie el tembel sau fara putere) mai merita sa primeasca vreo explicatie atunci cind intreaba ceva…
– e mare pacat ca lumea nu intelege ca ziarul Cotidianul inseamna si, sau mai ales, un articol aparent fără mari mize precum cel al lui Mihai Nicut despre forfetar azi. Stirea nu a fost nicaieri tratata neutru si inteligent ca in ziarul asta. peste tot s-au gasit unii sa i-o traga lui basescu, sa i-o traga lui geoana, sa nustiuce. Numai in Cotidianul de azi s-a scris ce si cum trebuia scris – asta a fost pînă acum spiritul Cotidianul intr-o tara in care cei mai populari jurnalisti sint tot felul de mascarici care sint pusi de unii „sa i-o traga unuia sau altuia”. Din pacate Romania o sa primeasca inca o data ce merita – stingerea unei redute a jurnalismului destept.
– precizarea de mai sus e adresata analistilor care s-au repezit sa mai scuipe o data un ziar bun, căruia nu-i înţeleg importanţa pentru că gîndesc otevist-neologistic. Ma plictisesc Mihaies si cei ca el care gasesc un prilej sa mai pamfletizeze putin in loc sa incerce sa inteleaga treaba cu adevarat. Pentru ei e presa e o rafuiala continua. Si orice scandal e inca un prilej de a-l mai cita a mia oara pe Tismaneanu. Slab, fara vînă, fara viziune. Oameni care s-au obisnuit sa citeasca doar caseta redactionala si nu materialele dupa care judeci ziare…
– toată chestia cu scandalul Romosan a luat proportii aiuristice. Nistorescu a deschis azi ziarul cu fetele unor ziaristi care au lucrat la Coti şi care i-au criticat deciziile. ma rog, pina la urma le-a dat opiniile criticilor în ziar, e o chestie. Problema e că redacţia nu mai contează în ecuaţia asta. Sînt deciziile unui om şi atît.
– restul se discută în redacţie, după aia pe bloguri.
Singurul articol care analizeaza atent un destin de jurnalist si care chiar mi-a placut e acela al lui Dan Tapalaga. Măruţă a fost echilibrat şi, ca de obicei, interesat sincer de fostii colegi din ziar. restul, bîrfă şi isterie.
P.S. Un tip zicea ca e bine ca moare Cotidianul. Eu îi spun că îi doresc să citească numai Jurnalul National şi Cancan pînă i se umple retina de folk comunist şi de ţîţe tabloid-capitaliste…
