Noul premier? Nimeni important
În 1938, Churchill îi spune Marthei Bibescu: „Doamnă, va fi război. Praful şi pulberea se vor alege de Imperiul Britanic. Moartea ne påndeşte pe toţi. Iar eu simt că întineresc cu douăzeci de ani”.
Nu e nici pe departe Churchill, dar bea şi fumează aproape la fel. La fel, conflictul îl face să renască. După căderea lui Boc, Traian Băsescu a redevenit, cu sprijinul involuntar al Opoziţiei, adversarul periculos şi imprevizibil din vremea suspendării, care se mişcă printre loviturile de teatru ca printre bancurile marinăreşti.
„Voi respecta litera Constituţiei” a spus preşedintele Băsescu avånd aerul că nu tocmai asta trebuie înţeles din propoziţie ci, fără doar şi poate: „premierul îl voi numi eu şi numai eu”. Consultările rămån, aşadar, la garderobă, la un loc cu umbrela şi cu litera legii, iar în sala de spectacol se intră doar cu nervii întinşi.
De ce a picat azi guvernul Boc? În nici un caz din pricina îngrijorării patriotice. În nici un caz din cauză că oamenii politici responsabili au înţeles că, plină criză economică n-avem ce face cu o suplimentară criză politică. Nu. Sunt alegeri prezidenţiale şi ăsta ar trebui să fie un răspuns corect, chiar dacă total iresponsabil.
Foloseşte cuiva căderea guvernului?
Ţării, nu. Bursei, cursului valutar, investiţiilor străine, inflaţiei şi ratingului de ţară, nu.
PDL-ului, nu. S-a înecat la mal, cu o lună înainte de alegeri, după ce şi-a riscat reputaţia pentru Ministerul de Interne. Greu de crezut că mai are şanse să revină, chiar într-o propunere surpriză a preşedintelui.
PSD-ului şi PNL-ului, un pic. Le foloseşte pentru că ambele partide se pot poziţiona în raport cu o victorie psihologică şi pot ataca frontal eşecul unui mandat nedus pånă la capat. Nu le foloseşte fiindcă au contribuit, prin această agresiune la stabilitate, la haosul şi imprevizibilitatea momentului.
Preşedintelui? Fără discuţie. E un nou pot pe masă, jocul e relansat, cărţile se fac la televizor. Or, aici avem de-a face cu un maestru al vånzării catodice, cu primul comunicator emoţional al ţării, cu cel mai bun jucător pe muche de cuţit de la la inventarea diodei încoace. Traian Băsescu va muta mai întåi în propriul folos şi apoi, va mai vedea. Iese şifonat PDL-ul? Nu-i nimic, îl va aduna de pe jos mai tårziu şi-l va repune pe şine. Ies bine PSD-ul şi PDL-ul? Nici o problemă, va avea timp de represalii mai tårziu. Dar dacă acum mutarea cåştigătoare în termeni de imagine va fi fiind Klaus Johannis, preşedintele va defila cu neamţul în dinţi ca în reclamele Colgate.
E Johannis omul momentului? În mod clar nu al ACESTUI moment. E un personaj care trebuie să-şi aştepte clipa. Klaus Johannis are nevoie de sprijin parlamentar total, de ape liniştite, de încrederea sinceră a preşedintelui. Ca depozitar al seriozităţii nemţeşti şi a altor simboluri cu trecere la popor în aceste momente de golănie publică, el are nevoie de pace. Acum însă e război. Un război politic ieftin, interesat şi romånesc, foarte greu de tradus în germană.
Pe cine va numi Traian Băsescu? Pe oricine îl apropie, prin jocul de imagine degajat, de al doilea mandat. Preşedintele Romåniei se află acum în apele sale. Datele sunt ideale: adversarii îl cred încolţit, adversarii sunt coalizaţi, interesul şi curiozitatea populară îi aşteaptă mişcările, totul se joacă în spaţiul public. Aţi observat cu cåtă amabilitate, complet netipică, a acceptat ca televiziunile să transmită consultările de la Cotroceni? Ei bine, e o invitaţie. Poftiţi, zice gestul de la sine, intraţi, vă rog, pe teritoriul meu.
Traian Băsescu îl va numi foarte repede pe noul premier. Va fi Boc III, va fi Johannis, va fi Dăianu în fruntea unui absurd guvern de tehnocraţi? Posibil. Acest nou guvern va fi însă ultraprovizoriu. Va merge cu fråna trasă şi nu va apuca multe zile după prezidenţiale fie că va cåştiga Băsescu, fie că va pierde. Nu va fi un guvern Stolojan din 1991 numit cu sarcina de a organiza alegerile şi de a realiza creştere economică zero. Va fi un provizorat electoral, un guvern fără obiective raţionale, un interimat de måna a treia. Vom avea un guvern de sacrificiu. Să ne aşteptăm aşadar, la un premier de sacrificiu. Adică la nimeni important.
