Nu-l mai înţeleg pe Traian Băsescu (la cald)

noiembrie 6, 2009 0

Încâlcit ca o perucă de clovn, şovăitor şi defensiv cum nu l-am auzit niciodată. Aşa a sunat discursul de la prânz al preşedintelui Băsescu. La finalul lui, într-o contradicţie copilărească cu ideile de bine public, sinergie naţională şi colaborare cu majoritatea, idei pronunţate mai devreme, preşedintele l-a numit pe Liviu Negoiţă. Hodoronc tronc!
1. Nu e un pas înainte aşa cum a promis preşedintele. Negoiţă e un Boc III cu şansele lui Croitoru.
2. Jeffrey Franks, omul care semnează pentru venirea banilor de la FMI a declarat pe 30 oct – deci în plină aşteptare înfrigurată a bizarului guvern Croitoru, următoarele:
„Problemele cu care se confruntă România nu pot fi rezolvate de un singur partid,  ci de o largă coaliţie de forţe”.
Aşadar, omul a făcut, pe cât i-a permis principiul neamestecului şi imparţialitatea instituţiei pe care o reprezintă, O SUGESTIE. A arătat direcţia în care se aşteaptă Fondul să se îndrepte soluţia politică, pentru ca noi să încasăm banii de pensii. Nu spre UN PARTID. Şi anume spre o largă coaliţie, adică, spre O MAJORITATE.
3. Argumentul cu primarul ales cu 80% e nepermis de neserios. E de nivelul unei replici de talkshow la o televiziune locală. Sunt zeci de primari cu procentele lui Negoiţă (şi ale lui Johannis). Acest lucru nu avea ce căuta pe buzele unui şef de stat într-un moment atât de serios.
4. E limpede că guvernul Negoiţă nu va trece. Au declarat-o dealtfel şi reprezentanţii majorităţii „transparente”. Mă întreb: e posibil ca Traian Băsescu să-şi imagineze că va trece? Dacă da, înseamnă că mintea cea mai ascuţită în materie de tactici politice a intrat în regim de avarie. Iar dacă totuşi această minte funcţionează normal şi Traian Băsescu ŞTIE că guvernul Negoiţă va cădea, cum rămâne cu blocajul, cu criza, cu interesele ţării şi celelalte? Să conteze aşa de amarnic victoria la prezidenţiale încât nu simte deloc nevoia să ia în seamă majoritatea internă sau sugestia externă?
5. Cred că toată lumea se aştepta la mai mult. Eu, de pildă, mă aşteptam la mai multă grijă pentru protecţia mărcii personale. Această numire nu face servicii nimănui, dar mai cu seamă îi face deservicii preşedintelui. Negoiţă nu-i independent (iar preşedintele spunea că a ţinut seamă de această dorinţa a partidelor), nu-i nici tehnocrat (idem), nu-i nimic nou faţă de numirile Boc şi Croitoru. E doar primar, ca Johannis. Dar ceea ce-l deosebeşte grav de Johannis e faptul că nu poate să facă un guvern să treacă în parlament
Marginale
6. Vremea lui Negoiţă a trecut. Ar fi putut intra la bătaie în vara trecută, când putea câştiga primăria Capitalei, dar a refuzat. Pe plan naţional, statura lui gospodărească e mult diminuată.
7. Numirile pe care le face Traian Băsescu în ultimele 10 luni aduc cu o listă de sacrificiu. Ca şi cum apropiaţii îi sunt îndatoraţi cu propria viaţă politică, ei sunt aruncaţi cu premeditare într-o luptă fără sorţi de izbândă. Boc, Croitoru, Negoiţă. Poate că Negoiţă are de răscumpărat vina de a fi refuzat să candideze la primăria Capitalei.
8. Tot cu FMI.
Întrebare:
„- În prima lună a anului viitor vom avea banii?”
Jeffrey Franks:
” – Depinde dacă acţiunile care trebuie luate vor fi luate până atunci. Vom vedea în zilele următoare.”
Şeful delegaţiei FMI a spus asta public, DUP~ ce făcuse, tot public, sugestia cu larga coaliţie.

VoxPublica
VoxPublica
Lasă un răspuns

Your email address will not be published.