Nu v-aţi plictisit de Elena Udrea?
Dar şi de cei care stau după ea, s-o prindă cu ceva, cu gîndul că l-ar putea pune astfel pe Băsescu în dificultate? Personajul Udrea, care funcţiona binişor ca portător neoficial de cuvînt al preşedintelui Băsescu, n-are nici un haz în rolul ministrului persecutat de o comisie a Parlamentului. Nu vrea să se prezinte în faţa comisie parlamentare care vrea să vadă ce face ea cu banii Ministerului Turismului? Simplu, nu se prezintă. Dar ca membră a Parlamentului ar trebui să nu facă circ în relaţiile ei cu comisia şi nici jocuri prosteşti de cuvinte despre Ludovic Organ, pardon Orban, urmate de scuze. Impresia Elenei Udrea că e şi frumoasă şi spirituală o excede. Nu ştiu cu exactitate unde greşeşte, dar aerul ei de primadonă politică pe mine, unul, începe să mă calce pe nervi. Dacă Elena Udrea, ca ministru al Turismului, ar fi spus că susţine un proiect de pe urma căruia poate scădea rata şomajului cu nu ştiu cît la sută, ministerul ei nu ar mai fi părut o tichie de mărgăritar pe ţeasta chelului. Dar cînd ea n-are altă problemă decît să conteste şi să-şi bată joc de comisia parlamentară care se ocupă cu cercetarea ministerului pe care îl conduce, încep să mă întreb şi eu dacă nu cumva are pînă la această oră un bilanţ care nu justifică înfiinţarea ministerului pe care îl conduce. Fiindcă, altminteri, Elena Udrea s-ar fi putut duce în faţa comisiei şi în loc să ceară cercetarea penală a unora dintre membrii care o compun, sub acuzaţia că se antepronunţă asupra ei, şi-ar fi putut goli poşeta pe masa comisiei, cerînd să fie cercetată şi pentru conţinutul poşetei. Atunci personajul mi s-ar fi părut o victimă a unei comisii parlamentare rău intenţionate şi v-aş fi întrebat dacă nu v-aţi plictisit de comisia parlamentară care vrea s-o cerceteze. Aşa însă mă simt mai plictisit de dna ministru şi de fiţele cu care evită să explice în ce constă utilitatea imediată a ministerului pe care îl conduce.
