O isterie numita Eminescu


    Am scris aici despre faptul ca a venit timpul ca Eminescu sa se intoarca in cartile de poezie si in biblioteci. E timpul ca el sa iasa din programa obligatorie de examen, de pe acele bilete sinistre. E timpul sa nu mai fie varat pe gat cu de-a sila elevilor si sa fie, ca orice poet, lasat la aprecierea cititorilor. Argumentele sunt in editorialul meu din Cotidianul. NB: eu spun ca trebuie scos din examene, nu din manuale…
    Dar nuuuuu…. Nu se poaaaate asa ceva…. tocmai Eminescu???? Unul singur avem si noi, vorba ceea…. Si da-i si lupta, si da-i si lupta…. De asta am ales blogul… discutiile parca pot curge mai fluent aici…
    Mi se pare ca ideea de a scoate o parte din clasici de pe lista subiectelor de Bac e hulita numai pentru motivul ca cei ce injura mai tare vad cum TOTI cei pe care i-au citit si care pentru ei reprezinta in mod exclusiv CULTURA incep sa dispara din atentia scolarilor. Pentru ca in sistemul romanesc de educatie, de atentie beneficiaza doar cei care sunt pt examen. Cred ca acesti nemultumiti vad cum li se zdruncina sandramaua unui fond „intelectual” fabricat in comunism. Intr-o vreme cand fabrica de intelectuali era LICEUL. Iar profesorii, celebrii profesori care se opun si ei, nu fac altceva decat sa-si apere existenta. Cand o viata ai dat cu Luceafarul in sus si injos, e greu sa te apuci la batranete sa faci altceva…
    Un model de isterie este aici. Altele sunt postate ca si comentarii la editorialul meu (exceptie cred ca fac inimarea si un elev de clasa a XIa). Eminescu nu trebuie sa fie un soi de isterie nationala, ci un poet. Dar daca se continua politica promovarii lui excesive ca metoda de „coercitie intelectuala”, ar fi ramas din el mai mult isteria decat poezia, riscand sa intre pe un drum pe care a pornit Adrian Paunescu.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here