O țară ca o galerie AUR. Mai poate fi Iohannis președinte-jucător?
Marii câștigători ai acestei crize produse în tabăra dreptei sunt PSD și AUR.
Dar vedeta este de departe partidul lui George Simion și Claudiu Târziu.
Acesta a profitat de scandalurile interminabile dintre PNL și USR și i-a atras pe cei din urmă în capcană, iar pe primii i-a pus la zid cu ajutorul foștilor tovarăși din Guvernul Cîțu.
Dar felul în care s-a derulat această criză seamănă cu istoria AUR și mai ales a liderului său.
Simion și-a făcut mâna în galeriile de fotbal și a mutat ”experiența” asta din stadion în Parlament.
A dat cu pumnul în masă, a scris moțiuni cu mâna USR și a comandat luarea pe sus a președintelui în exercițiu al ședinței comune a Parlamentului (Florin Roman), a transformat Casa Poporului într-un selfie generalizat și i-a vânat pe dușmanii politici, deocamdată nu cu pistolul, ci cu telefonul, aruncând orice imagine serioasă a statului în derizoriu.
România a devenit o mică mare galerie, astfel.
Însă dincolo de metodele sale, de abuzurile și chiar lipsa de bun-simț a liderului AUR, adevărul e implacabil: cel care a dirijat de facto România după alegerile din iarna trecută este AUR.
Jocul acestei formațiuni a fost imbatabil. George Simion și Claudiu Târziu i-au învins pe toți la scor, ca într-un meci în care jucătorii sunt partidele și spectatorii poporul.
Din păcate, aici a ajuns democrația din România. Într-un punct în care grupurile politice se sfâșie între ele precum hienele, iar oamenii aplaudă în extaz acest spectacol după care găsesc acasă și mai frig, și frigiderul mai gol, și salariile mai subțiri și economiile tot mai sărace.
Acesta este rezultatul circului la care poporul se uită fericit, în loc să-l respingă categoric, pentru că nu folosește decât jucătorilor.
PNL iese puternic zdruncinat după căderea în nici un an a două guverne: Orban și Cîțu. Liberalii îți vor reveni însă rapid, în două situații:
1 – Un guvern minoritar susținut punctual în Parlament, care va putea gestiona atragerea fondurilor europene via PNRR pe următorii 3 ani
2 – Trecerea în Opoziție, cu o coaliție la putere PSD-AUR-USR
Iar USR s-a compromis iremediabil, prin asocierea cu PSD și AUR la moțiune de cenzură, iar continuarea cu stilul ”noi suntem deștepții și curații, toti ceilalți sunt hoți, proști și Ciume” nu va ajuta cu nimic partidul condus acum doar de Dacian Cioloș.
Klaus Iohannis e și el cu spatele la zid. Implicarea în bătălia liberală i-a adus câștig de cauză în partid, dar l-a izolat de restul lumii, iar acum AUR amenință cu suspendarea.
PSD nu are majoritate și o ține fixist cu alegerile anticipate imposibil de organizat, iar UDMR rămâne singurul partid responsabil din tot acest peisaj morbid, fără ieșire sănătoasă.
Președintele urmează să vorbească în această seară.
În mod normal, pentru că s-a format în Parlament o nouă majoritate PSD-AUR-USR, Klaus Iohannis ar trebui să mandateze această majoritate probată deja prin votul la moțiunea de cenzură să formeze un nou guvern. E logic și practic.
Sigur, USR nu va accepta, și-așa a fost prea mult să-și dea mâna cu PSD și AUR împotriva celor cu care a fost partener în Cabinetul Cîțu.
Deci, nu va fi posibilă această majoritate, cel mai probabil.
Guvernul de tehnocrați e apă de ploaie, el depinde de partide, nu de tehnocrați, în trecerea oricărei legi.
Guvernul de uniune națională cu premier apolitic (cererea AUR) e de asemenea imposibil.
Nu există practic ieșire din acest blocaj.
Cine sunt vinovații?
Păi, trebuie să-i numim, acum e momentul: USR, PNL și Klaus Iohannis.
A, și să nu-l uităm pe cel care s-a aflat la originea acestui blocaj: Ludovic Orban, care acum pozează în victimă și face pe niznaiul.
Criza declanșată de Ludovic Orban, prin organizarea unui congres interminabil al PNL care a aruncat țara în haos și pe care 99% din români nu l-au dorit, se sparge acum în capul tuturor celor ce promiteau ”o guvernare de dreapta pe 8 ani”.
Dacă Orban nu ținea morțiș să facă acest congres, el era bine-mersi șef la Camera Deputaților, Cîțu continua premier, coaliția nu ajungea la criza Stelian Ion și toată lumea era mulțumită.
Dar asta e deja istorie. Orban și-a rupt capul lui, l-a rupt și pe al lui Cîțu, și pe al USR, și pe al lui Klaus Iohannis.
Repet vinovații: Ludovic Orban, Klaus Iohannis, PNL și USR.
PSD, UDMR și AUR nu au nicio vină pentru că s-a spart coaliția ”de dreapta”. Ei și-au făcut-o singuri cu mâna lor.
Acum, președintele e obligat să repare ce-a stricat el însuși, prin atacurile în avalanșă la PSD care i-au adus pe Orban și pe Cîțu la Palatul Victoria și care nu i-au mai permis să facă normalul după alegeri: să dea dreptul partidului care a câștigat alegerile, PSD, să facă guvernul.
PNL-ul condus pe atunci de Ludovic Orban pierduse alegerile, PSD le câștigase, dar în prelungirea războiului cu Dragnea și urmașii săi, Iohannis a forțat o coaliție de dreapta care era clar pentru cei cu spirit de observație că nu are viitor, din cauza urii PNL-USR.
Acum, exact din această cauză a rupturii totale dintre liberali și useriști, Klaus Iohannis are cel puțin obligația morală să dea Cezarului ce-i al Cezarului.
Numai că, de data asta, PSD spune că nu mai vrea.
Cu PSD nu poate să se mai înțeleagă, cu PNL și USR – la fel, anticipatele nu sunt posibile, guvernul de tehnocrați e moarte curată în vremuri de criză, cel de uniune națională e basm curat.
Ce va face, deci, Klaus Iohannis?
Eventual, numai George Simion mai poate ști.
Dacă tot a reușit să facă din România un stadion în care toți își dau la geoale, sigur i-a imaginat și actualului președinte un loc în poarta echipei călărite de toți.
Acolo l-a forțat să joace AUR pe Iohannis. În poarta la care acum trag toți cu nemiluita, fără să mai conteze nici scorul, nici spectacolul, nici strategia. Doar setea de răzbunare e suficientă pentru cei care lovesc acum fără milă într-un președinte aflat cu spatele la zid.
Va reuși președintele să întoarcă jocul în favoarea sa?
Greu de spus. Cu PSD nu mai are cale de întors după ce-a impus cu forța coaliția PNL-USR-UDMR. Cu AUR are exclusiv o relație de pumni. Cu PNL nu-i mai ajunge, iar cu USR s-a cam terminat de discutat.
Pandemia și criza multiplă nu-l ajută câtuși de puțin.
Atmosfera a devenit insuportabilă în societate, iar asta nu e doar vina lui, ci și a tuturor celor care se bucură privind ca la fotbal la războiul politic.
Iată de ce, în acest peisaj foarte toxic în care și el a avut rolul său, Klaus Iohannis greu mai poate fi un jucător. Un președinte-jucător. Totuși, meciul nu s-a terminat. Ba chiar, pare interminabil.