„Omul nou” versus libertatea de exprimare
Formarea „omului nou” comunist, care nu avea dreptul să se exprime liber, a început în perioada 1976-1977, prin sistemul de învățământ
Acel sistem de învățământ a fost păstrat și după ’90 pt a-i ajuta pe noii politicieni în scopul lor principal, îmbogățirea politicienilor prin furt și menținerea unei populații imbecilizate. Așa li s-a părut lor că s-a făcut capitalul propriu prin secolele 17-19, în Vest, SUA incluse . Prin furt și cu sclavi! Nu au reținut că de furat nu se fura de la propriul popor care nu era ținut nici imbecilizat.
Eu am prins în clasele 1-12 o perioadă destul de relaxată din punct de vedere al libertății de exprimare.
Regimul spunea că va începe să formeze omul nou, comunist. Nu îmi închipuiam cum se va face asta. Mai târziu am înțeles cum? Prin sistemul de învățământ. Orar prelungit la 6-7 ore pe zi. Manualele au fost făcute rezumat din manualele „mele” și s-au scos cuvintele de legătură. Profesorii nu își mai făceau treaba. Elevii erau obligați să ia meditații acolo unde părinții aveau posibilități. Ceilalți rămâneau în urmă. Au fost învățați să tacă și să învețe comentariile de la literatura română pe de rost cu scopul să înțeleagă că ei trebuie să facă ce li se spune și nu ce vor ei.
Noi făceam analize literare și ni se permitea să avem idei proprii. În loc de admiterea serioasă la liceu după clasa a 8-a au apărut treptele, iar după ’90 examenul de capacitate. Etc.
Sistemul de formare a omului nou a fost continuat și după’ 90. Au trecut 32 de ani din decembrie ’89, iar înainte au fost 12 ani. În total, în 2021 se fac 45 de ani de sistem de învățământ gândit pentru omul nou, imbecilizat.
Omul nou care nu gândește, nu are idei personale și mai mult tace decât vorbește a fost creat 75% după 90 prin continuarea sistemului de învățământ gândit pt formarea omului nou înainte de 90.
Concluzia: avem libertatea de exprimare garantată de Constituție, dar prea puțini compatrioți îndrăznesc/știu să se exprime liber.
